Disparitie

Ieri am pierdut ultima persoana care imi putea dovedi ca am fost odata copil, ca am alergat pe la tara, ca am avut bunici, matusi, unchi care stiau sa imi spuna povesti, sa pregateasca cea mai buna placinta de mere si sa te pupe cu dragoste de batran.
Matusa mea de la tara a plecat ieri. Stiam ca urma sa se intample pentru ca era bolnava, dar de cand am aflat, imi persista un gol in suflet: pentru ca nu mai e. Si desi, rational, imi tot spun ca e normal, ca era batrana, ca era bolnava, ca toti murim, golul asta incredibil si nodul pe care il am in gat nu dispar.

Pentru ca acum, gandindu-ma la ea livida, imi revin alte amintiri, cu alti dragi oameni care au fost si nu mai sunt.
Mi-e greu sa accept moartea tocmai pentru ca face atat de pregnant parte din viata.

Iar maine cand sper ca voi merge la tara, desi asta ar insemna sa ma invoiesc iar (si este destul de neplacut), si voi auzi iar clopotelele batand a mort, si voi simti iar miros de lumanari si tamaie...
Azi la munca nimeni nu a observat, ca bluza mea neagra e mai neagra.

Decembrie, intai

Luni nu am fost la serviciu pentru ca m-am simtit rau si am decis sa imi petrec ziua in pat zacand, dormitand si incercand sa imi alung orice gand legat de mancare. 

Ca de obicei a trebuit sa am singura grija de mine; e adevarat cu ajutorul partial al lui Tian, care mi-a tors in cap si pe unde m-a mai durut.

Telefonul a sunat in continuu, dar ma bucur mult ca am fost sunata si de mai multi colegi care mi-au transmit urarile lor de insanatosire.. Probabil s-au gandit ca am porcina, cine stie?!

Azi, marti, am mers la parada militara pe la Arcul de Triumf unde m-am distrat foarte tare. E prima data cand particip.

Iar azi se implinesc 5 ani de John + Johana = LOVE, zambete, clipe frumoase, certuri, impacari, maini calde in frigul de afara :)

Test pentru voi

Va propun un test!

Incercati sa caracterizati urmatoarele simboluri prin 3 adjective. Fiecare va spune ceva despre felul vostru de a fi. 

Cu o urmatoare postare, voi posta si interpretarea. 

= ...

= ...

= ...

=  ...

Toamna de oras

Toamna imi da senzatii si nevoi deosebite. As putea sa merg kilometri intregi pe jos ca sa-i vad frumusetea, sa simt strazile, sa ma imbat cu un oras acoperit de frunze, sa astampar febra pe care o simt inauntru-mi. 

Imi este foarte usor ca sa devin euforica, nu am nevoie de "substante" pentru asta, iar toamna cu atat mai putin. Toamna, am momente cand ma simt drogata cu aer si nuante aramii si oricat as privi in jurul meu, nu ma satur sa vad. 

Iar azi dimineata am iesit din casa in lumina soarelui ca un orb care si-a recapata vederea si gusta totul cu privirea.

Dependenta

Este cea mai mare dependenta. 

Nimic nu te tine la fel de bine incatusat, nimic nu iti da in acelasi timp, aripi atat de puternice. Dar ca pentru orice dependenta, vine un moment cand iti vei proclama independenta. 

In ziua aceea, ceva in tine va muri. Te vei schimba si vei suferi iremediabil pentru ca odata cu incatusarea vor disparea si aripile.