Evadare in toamna

Un loc unde sa ajungi greu, dupa un drum lung prin soarele palid de toamna. Pe masura ce urci, sa vezi peisajul schimbandu-se, colorandu-se, ca si cum s-ar bucura de venirea ta. 

In dreapta un deal inalt populat de copaci cu frunze roz de toamna, in stanga livezi de fructe, iar in fata un drum pietros. 

O poienita cu iarba aramie, cu un parau ce si-a croit drum prin bolovani mari de piatra, rotunjindu-i...si dorinta ta de a te intinde cu ochii spre cerul atat de albastru.. sa privesti si sa asculti linistea. Caci urechile tale de orasean nu o pot gusta pe deplin, ci o percep la inceput ca pe un tiuit. 

Dar incet-incet te obisnuiesti sa poti distinge glasul unei pasari la sute de metri distanta, sa auzi o talanga in deal, insectele ciorovaindu-se si un avion trecand pe deasupra ta.

Tragi aer curat in piept, poate manaci o para tomnatica si continui sa urci. 

Un loc in care sa te astepti sa il vezi pe Dumnezeu calcand pe iarba, sub infatisarea unui batran cu barba alba. 

Simplitate si maretie in acelasi timp. Simplitate prin felul de a se prezenta, maretie prin forta spirituala pe care o degaja. Un lacas unde sa te simti acasa, ca esti umil si gol in fata divinitatii ca in ziua in care te-ai nascut. 

O portie din copilarie. Acces la tot ce e mai frumos in sufletul unui om. Atingerea scurta a unei cruci argintii, ca si cum ai vrut sa zici..am fost aici, te mangai pe tine chiar daca nu mai esti. 

Intr-un astfel de loc nu poti decat sa iubesti. Sa iti tii sufletul ca o pasare libera, sa zboare aripa in aripa.

Sa gasesti o cumpana rupta de timp, ca si locul in care te aflii. Sa scoti apa si sa gusti, sa te impartasesti cu esenta acestui pamant rosu pe care il calci.

Sa stai pe patulacul de langa cumpana, sa iti tragi sufletul ca un batran ce a obosit, sa realizezi ca tu, ca toate lucrurile, esti efemer...si ca tot ce ai este "acum". Un "acum" colorat de un verde stralucitor ce ti-a intrat in viata si in suflet, facand parte din el.

Sa te simti mai bogat. Mai bogat cu o amintire, mai bogat cu o zi. 

Sa te simti fericit ca traiesti si ca esti acolo.

Un loc

Un apus decalat, intr-un loc unde soarele apune mai repede... m-a facut sa zambesc si sa imi fie atat de dor. 

M-am teleportat in timp. 

De m-as putea teleporta si fizic.

Placebo august 2012

Concert Placebo aseara.

3 ani lungi de asteptare pentru ca am inceput sa le iubesc muzica abia dupa concertul din 2009 la care eu nu am fost.

Am ajuns printre primii, iar asta ne-a facut sa stam in primele randuri + o asteptare de cateva ore pe iarba la umbra.

In deschidere au cantat Grimus, care mi-au parut mai simpatici de data asta.

Placebo au intrat la 22:00 cu "Kitty Litter". Nu m-am mai bucurat demult asa cum m-am bucurat aseara... aveam momente in care ma opream si nu-mi venea sa cred ca ei sunt aici, ca eu sunt acolo. 

Au cantat piese de pe albumul "Battle for the Sun", dar si cantece mai vechi precum "Meds", "Special Needs", "Post blue" si mult iubitul "Running up that hill".

Au cantat 1h30, mi s-a parut ca a trecut intr-o clipita.

Vis devenit realitate.

Dar azi, usoara raguseala, usoara durere in ceafa, muzica din suflet mi-au fost dovezi ca nu a fost tocmai vis.

Acum ma simt de parca as fi dat refresh unei parti uitate din mine.

Back

Vineri m-am simtit ca si cum as fi fost la granita dintre doua lumi. 

De parca m-as fi trezit din somn dupa ce am visat toata noaptea, fara sa mai stiu daca realitate e ceea ce am vazut cand am deschis ochii sau dulcele vis.

Inapoi in Bucuresti dupa un drum lung... dar parca nu suficient de lung. 

Multe experiente, multe lucruri noi, altele pe care le stiam si le-am cunoscut mai bine, frumos, uimitor si o senzatie ciudata tot timpul si persista.  :)

Drum

Pauza de drum. Dupa multe ore de condus. 

Tot drumul a fost frumos, imagini pe care le-am prins bine pe retina ca sa nu plece din suflet.

Cu ce sa compar verdele sclipitor? Nu trebuie comparat. Trebuie luat ca atare, privit, gustat si trait. 

Timpul trece atat de repede si de aceea fiecare moment avut e special.

Clipe cu verde sclipitor. :)

Amsterdam

Sambata am mers la Amsterdam.

Prima zi de soare.
Inca de pe autostrada am simtit acea senzatie care te anunta ca esti pe cale sa te indragostesti iremediabil. 

Si asa a fost.
Am parcat pe malul raului Amstel si am mers pe jos spre centru. 

Canalele sunt superbe. Oamenii sunt binevoitori si ospitalieri. Biciclete peste tot, atat de multe incat devenea debusolant. 

Am baut o cafea pe malul Amstelului si ma simteam ca intr-un basm. 

Centrul Amsterdamului a fost foarte aglomerat. Nu am mai vazut atat de multa lume intr-un loc decat la concerte.
Casutele sunt deosebite, usor strambe. Am aflat ulterior de ce. Cand ridicau greutatile in podul casei, aceasta arhitectura ii ajuta pe localnici sa nu zdrobeasca fatadele. 

Dupa ce am mancat CEA MAI BUNA placinta cu mere, normal, am vrut sa ne indreptam spre acel loc atat de disputat: Red District. E la doi pasi de centrul istoric.

Te intampina o Condomerie, apoi magazinele de jucarii, Coffee Shops si apoi fetele. In vitrine, in deux-pieces, tocuri, frumoase, ademenitoare. Totusi, ciudat sa vezi oameni de vanzare.

Si cu toate astea, atmosfera de depravare din Cartierul Rosu nu ia din frumusetea orasului. Acest lucru este posibil pentru ca Amsterdam ofera atat de multe pentru toate gusturile.
Daca vrei distractie - Red District, daca vrei cultura - muzeele, daca vrei liniste si privelisti incantatoare - e suficient sa iti lasi purtate picioarele de-a lungul unui canal. 

I'amsterdam. In cel mai simplu si frumos mod.

Duminica am mers la Bruge.

Bruxelles

S-a terminat vacanta.
De fapt, s-a terminat de vreo 5 zile, insa mi-a luat timp "sa ma trezesc" :)

Anul acesta am vizitat Belgia. Am profitat de ocazia ca fosta mea colega de facultate, prietena buna care locuieste in Bruxelles, ne-a invitat la ea.
Ne-am cumparat bilete de avion din timp si ne-am intins aripile.

Se spune ca in Belgia vremea este mai buna in septembrie decat in august. Daca in Bucuresti ne incalzeam la 36 de grade, am aterizat in Bruxelles la 14 grade pe ploaie marunta.
Am fost culesi de un "pisoi ud" :) de la aeroport si ne-am inceput aventura.

Am fost cazati la 20 de minute de centrul orasului, in cartierul european. Multe cladiri de birouri, sedii ale diverselor institutii europene - destul de reci si inexpresive. Insa, centrul te copleseste prin cladirile vechi, de o arhitectura minunata, foarte frumos puse in valoare si de spectacolele de lumina organizate pe inserat.

Zona Mont des Arts ofera o priveliste frumoasa spre Grande Place unde cladirea primariei domina. 

Catedrala Saint Michel si Sainte Gudule merita vizitata; stil gotic, maiestuoasa, vitralii superbe. 

Parc du Bruxelles este cochet si sta dovada a placerii de a face sport. Am vazut de multe ori oameni care in pauza de pranz ieseau sa faca jogging.

Manneken Pis, dracusorul ala care face pipi, e urat foc. 

Si mai urata este "surioara sa", Janneken Pis, care sufera de aceeasi incontinenta urinara.

Parc du Cinquantenaire este frumos cu celebra sa poarta si adaposteste Muzeul Razboiului un mic paradis istoric foarte bine pus in scena. Gratis, pe deasupra. 

Bere multa si buna. Se spune ca daca stai un an in Belgia, poti in fiecare zi sa bei un alt tip de bere.

Gauffres, peste tot, cu de toate. Cele mai bune, cele simple.

Ciocolata, mmmm :)

Nu am ajuns la Atomium si nici la Muzeul de Stiinte Naturale despre care am auzit lucuri foarte interesante.

Oamenii sunt degajati, foarte multi "eurocrati", dar si multi arabi, tigani si romani. 

In Bruxelles am vazut pentru prima data o femeie purtand valul islamic ce o acoperea integral; nici macar ochii nu erau liberi. 

E un oras foarte verde, datorita ploii zilnice nu exista praf. Centrul este curat, insa cartierele din jurul lui sunt la fel de murdare ca si in Bucuresti. 

Desi, centrul este plin de turisti, Bruxelles ramane un oras cuminte, care se duce la culcare devreme.

Fermecatoare sunt stradutele, cladirea Old England de pe Mont des Arts care adaposteste Muzeul Instrumentelor Muzicale, apusul in Parc de Bruxelles, noptile cand strazile sunt pustii, mesajele de pe cladiri. 

Sambata, insa, am fost in Amsterdam :)

Poiana Izvoarelor

Ultima noastra iesire din Bucuresti a fost in Muntii Bucegi.

Ne-am cazat la Poiana Izvoarelor (1455m altitudine) si de acolo am pornit pe trasee.

Am plecat din Bucuresti cu trenul personal de 6:30, costul unui bilet la clasa a-2-a fiind de 15 lei.

Am ajuns in Busteni la 9:50. Mare ne-a fost uimirea sa descoperim un tren personal model nou, dotat cu aer conditionat si usi pe senzori... Mai tineti minte cum aratau personalele? :)

Din Busteni, am pornit pe jos catre Gura Diham. Exista si optiunea de a lua "Titi-carul" de la gara. Platesti 5 lei si te aduc ei la Gura Diham. Totusi, de remarcat ca nu isi respecta programul.

De la Gura Diham am pornit pe traseul marcat cu linie rosie, catre Poiana Izvoarelor. Traseul este usor si placut. Dupa 1h30 ne aflam sus. 

Cabana ofera 2 tipuri de cazare: 30 lei camera cu grup sanitar pe hol si 70 lei camera cu baie in camera.

Doamnele de la cabana sunt foarte dragute si ne-au oferit cele mai bune camere, in corpul nou-construit.

Camerele sunt primitoare, curate, cu apa calda, cu prosop in baie si sapun.

Nu asa cum reiese din comentariile de pe internet, care la inceput ne-au descurajat. Am inteles ca multi il critica pe actualul patron al cabanei, insa noi ne-am intersectat cu acesta si nu am avut neplaceri.

De precizat ca sambata fiind, noi am fost singurii oaspeti ai cabanei. Cu siguranta, multi ocolesc locul din cauza celor citite pe net. Totusi, poate ca asa e mai bine. In absenta lor, locul isi pastreaza curatenia si aerul de oaza de liniste.

La Cab. Poiana Izvoarelor poti manca o ciorba delicioasa cu 7 lei sau omleta cu 7,5. Berea costa 6 lei, iar apa minerala 5,5 lei o sticla de 1/2 litru. De mentionat totusi, ca langa cabana se afla un izvor cu apa potabila.

La cabana l-am regasit si pe Copilu', motanul smecher de munte de care mi-era foarte dor.  

Pranzul l-am luat pe dealul de langa cabana, de unde se vad frumos Coltii Morarului si Busteniul.

Dupa-masa, ne-am aventurat pe traseul Pichetul Rosu - Valea Bucsoiului - Valea Rea - Vf. Prepeleac (1700m).

In Valea Bucsoiului am gasit zapada si un peisaj care ne-a taiat respiratia.

Cand am ajuns la Prepeleac, deja ne apropiam de inserare asa ca am pornit-o inapoi cu spor. 

A doua zi, dupa omleta delicioasa de la cabana, ne-am stabilit drumul: Pichetul Rosu - Cabana Diham - Poiana Frasinetului - Cabana Steaua - Muchia Bradetului - Predeal.

La Cabana Diham am fost impresionati de peisaj, insa ne-am bucurat ca nu ne-am cazat acolo: galagie, motoare, masini, alcool; total diferit de linistea de la Poiana Izvoarelor.

Drumul spre Predeal a fost placut, in coborare. Am vazut la un moment dat urme de urs, iar baietii se jurau ca au auzit zgomote suspecte in padure...

Dupa ce am iesit din padure, am preferat sa mergem pe sosea, in loc sa o luam din nou pe traseul marcat cu linie albastra: 4 km pana in centrul Predealului.

Trenul era prevazut la 17:12, dar a avut intarziere de 50 de minute.

Am ajuns cu bine in Bucuresti in jurul orei 22 cu oboseala in picioare, dar cu pace si zambete in suflet.

Poze mai tarziu, acum  nu ma lasa blogspot-ul.

Marea

Incepusem sa visez la mare de ceva vreme.
Ma tot gandeam la un post pe care il publicasem pe weblog, cand locuiam acolo.
Ziceam asa:

"Pe cine nu il apuca subit dorul de mare atunci cand e soare si cald afara? Eu asociez caldura si aerul proaspat cu marea, o mare albastra rau si foarte mare :)

Inchipuieti ca te afli pe malul marii, pe nisip. Esti un pic mai gros imbracat pentru ca bate vantul si tragi de manecile hainei ca sa iti cuibaresti mainile. Auzi in departare pescarusii cum se ciondanesc pe cine-stie ce bucata de mancare si deslusesti venind prin vant sunetul unui cantec, te straduiesti sa iti dai seama ce melodie e, dar nu poti pentru ca marea urla. Cum stai tu pe nisip si respiri, simti in plamani sarea marii si uneori pe pielea ta mai ajung picaturi din apa ei. Tocmai adineauri ai simtit pe buze un strop de sare! Iti umezesti buzele si ridici ochii spre cer, un cer de primavara, albastru-alb pe care marea il oglindeste.

Eu m-am intins pe nisip, privesc cerul si ascult marea. Tu?"

Ma tot gandeam ca nu am mai vazut-o demult, ca ii uitasem mirosul.
Si in a doua zi de Pasti, prietenii nostri ne-au ispitit. Ne-am urcat in masina si am plecat spre ea.
Drum usor, entuziast, pentru ca stiam ce urmeaza.
Am coborat la ea pe la Plaja Modern din Constanta.. plaja murdara si neingrijita. Insa ea! Ea era mai albastra ca niciodata, mirosea a sare si imi aparea in fata ochilor asa cum imi aparea in vis. Superba.

Nici nu am mai vazut in jur.
Din nou, atingerea ei m-a furnicat si am realizat ca o iubesc mai mult decat pe orice mare greceasca, pentru ca ea e neagra, turbata si pentru ca in fata ei pot sa stau doar privind-o in timp ce imi trag manecile hainei ca sa imi cuibaresc mainile.

Live and die

Nao-Shima Island - Japonia

Dupa 2 ani

Acum 2 ani am ajutat in Franta la reconstructia unui cuptor de piatra de pe vremea romanilor. Impreuna cu inca 15 persoane minunate am strecurat printre pietrele zidite, clipe frumoase, prietenii si amintiri cat pentru o viata.

Azi am vazut fotografii ale muncii noastre, la 2 ani distanta. Se pare ca locuitorii folosesc cuptorul pentru sarbatoarea painii, fac pizza si se aduna in jurul lui la petreceri.

Iata ce a fost si ce este:

2008

2010

Pe bucata de lemn din centru, in coltul din dreapta sus... puteti observa palma mea pe care scrie "Romania".

Vacanta in Grecia

Ne-am intors!!! Marti dimineata eram in Bucuresti, dupa o excursie minunata, minunata.

Am vizitat atat de multe locuri pline de povesti si am vazut peisaje pe care doar in filme le vezi.

Ne-am imbogatit sufleteste mult si s-au produs si niste schimbari in noi care imi provoaca un zambet de kilometri intregi.

Din toata povestea au ramas amintirile, dorul dupa niste locuri care se afla departe si fotografiile.

In cele ce urmeaza o sa fac un scurt rezumat al calatoriei noastre, insotit de fotografii.

Luni 02.08.2010

- la 23:30 am plecat cu autocarul de la Parcul Izvor. Al naibii de incorfortabil. Orice tentativa de a dormi esua imediat, imi amorteau toate partile corpului, aerul conditionat ne paraliza. Dar am supravietuit.

Marti 03.08.2010

- iesim din tara pe la Giurgiu. Cum pasim pe teritoriul Bulgariei, Ionut incepe sa vada asemanari intre mine si toti locuitorii Bulgariei - eu am niste origini pe acolo :)

- oprire in Bulgaria, "La Bomboane", la vreo 140 km de Sofia.

- gasim langa bomboane o biserica unde descoperim o reprezentare a legendei Sfantului Ilie, asa cum o stiam de la Mamaia Leana, bulgaroaica :). Super ca am facut poze, la retur era inchisa.

- mai avem cateva opriri pentru dezmortirea corpului. Dimineata ne aduce un aer proaspat.

- imediat cum trecem granita cu Grecia, peisajul se schimba si devine... mediteraneean.

- la 11 si un pic intram in Salonic:

 

*Aflam simbolul funebru pe care il are chiparosul in cultura greceasca. Creste in zona cimitirelor

*Vizitam Biserica Sf. Dumitru, unde se afla si moastele Sfantului.

*Descoperim reprezentarea greceasca a crucii cu 2 linii paralele.

*Vizitam vechiul amfiteatru din Salonic

*Ne batem cu porumbeii din piata

*In drum spre mare trecem prin centrul orasului, pe o straduta aglomerata si incredibil de urbana in stil mediteraneean. Ne asteptam oricand sa il vedem pe Antonio Banderas iesind dintr-o cafenea.

*Ajungem la statuia lui Aristotel. Legenda spune ca cine o va atinge, se va intoarce in Salonic. Daca era viu, Aristotel sigur ar fi fost incantat de atatea atingeri :)

*Prin caldura si prin soare, pasii ne-au indreptat catre MARE. Egee si albastra, tare am fi plonjat!!!! dar iata ce am gasit:

*Pe faleza am alergat ca sa ajungem si la Turnul Alb. O veche inchisoare, renumita pentru atrocitatile comise, Turnul Alb a fost vopsit in alb pentru a masca "rosul" dinauntru. Acum cativa ani, insa, a dobandit o culoare neutra.

- din Salonic, urmatoarea oprire a fost in Olimpic Beach (Olympiaki Akti). Statiune draguta, dar statiune. Aglomerare de romani pe metru patrat. Cald si foarte cald. De la noi din camera se vedea Muntele Olimp.

- plaja se prezenta mai bine decat la noi. Am avut si noi alge, dar nu miroseau. Un pic mai in larg, vedeai cum iti umbla pe la picioare pestisori. Am vazut chiar si un peste sanitar.

-seara ne-am dus in Paralia Katerini pentru a lua cina si pentru diverse cumparaturi. Aici si mai multi romani, aglomeratie, agitatie si prajituri bune.

Miercuri 04.08.2010

- in intervalul 9:30-16:30 am fost intr-o excursie care a avut ca traseu: Muntele Olimp - Biserica Sf. Dionissios - Litochoro - Paleos Panteleimonas.

Biserica Sfantului Dionissios:

*Am vazut o reprezentare a Sf Ioan Botezatorul cu aripi.

*Am gasit iconite care il infatiseaza pe Sf. Hristofor.

*Privelistea superba. Se vedea unde se termina tarmul si incepe marea. Atat de frumos!!

Satul Litochoro:

*Acesta a fost pricipalul obiectiv pe care l-am avut legat de vacanta, iar intamplarea a facut ca agentia de turism sa organizeze aceasta excursie.

*Numele ii vine de la cuvintele grecesti: "Lithos" = piatra si "Choro" = asezare = asezarea de piatra.

*Din Litochoro pleaca cele mai multe trasee catre muntele Olimp. Se afla la o altitudine de 300 m.

*Din Litochoro se ajunge foarte usor, pe un traseu asfaltat, la "Cada lui Zeus", o acumulare de apa cristalina sub forma de lac minuscul. Legenda spune ca acela era locul unde Zeus venea sa se spele de parfumul amantelor sale pamantene, inainte de a merge la sotia sa, Hera.

 

*Se mai poate vizita Biserica Sf. Nicoale, din centru. Sf. Nicolae este unul dintre cei mai des reprezentati sfinti, datorita caracteristicilor sale de aparator al pescarilor.

Castelul Platamonas:

* Nu am oprit pentru vizitare, dar este imposibil de trecut cu vederea. Castelul Paltamonas dateaza din 1205 si impresioneaza din arhitectura sa.

Paleos Panteleimonas:

*reprezinta locul de care imi amintesc poate cu cea mai mare nostalgie.

*P. Panteleimonas este un vechi sat de pastori (sec. XV-lea), aflat la 700 m alitudine pe muntele Olimp.

*Oferă o panoramă spectaculoasă asupra Golfului Thermaik, zonei de coastă a Pieriei de sud şi Castelului Platamonas.

 

*in 2003, satul a fost declarat Monument de Patrimoniu Naţional. Locuitorii, care coborasera la vale construind Neos Panteleimonas, au fost incurajati sa se reintoarca in vechiul sat, sa il consolideze si sa incurajeze turismul. Statul le-a acoperit consolidarile, cu conditia ca fiecare locuitor sa amenajeze in propria casa macar o camera unde sa poata caza turisti. Proprietarii locuiesc pe timp de vara in Paleos Panteleimonas, iar pe timp de iarna coboara in Neos Panteleimonas (la 6 km departare).

*Neos Panteleimonas impresioneaza prin frumusetea arhitecturii nealterată a clădirilor Olimpului pierian.

*este o delectare sa te afli in centrul satului, sub platanul vechi de mai bine de 450 de ani si sa admiri aceasta frumusete conservata prin timp.

*se poate vizita Biserica Sf. Pantelimon, patronul satului.

*tavernele din centru, unde neparat sa beti tsipouro (rachiu din fragi culeşi de pe Muntele Olimp).

Joi 05.08.2010

- pe langa plaja si intotul de zi cu zi, joi am vizitat orasul Katerini, aflat la 9 km de statiunea noastra.

*la fiecare 25 de minute circula autobuze (0,50 euro)

*in Katerni te impresioneaza magazinele cu reduceri, prejiturile deosebit de bune dar si de dulci.

*in centrul orasului se afla un parculet foarte dragut, o oaza de racoare in arsita. Aici am incercat cel mai relaxant leagan.

*in parc se afla ridicat un monument anti-nazism

Vineri 06.08.2010

- am petrecut ziua si seara in statiune, jucand volei, inotand, cumparand :)

- seara am iesit la o terasa pe malul marii cu scaune atat de relaxante si cadru romantic

Sambata 07.08.2010

- iubi a intotat 4 km (dus-intors pana la Paralia Katerini).

- in Paralia Katerini, atat iubi cat si eu ne-am gaurit urechile!! Acum pe iubi il cheama "Cercelatu"

- am remarcat urmatoarele:

1. daca intri intr-un restaurant/magazin si ceri ceva in engleza, ti se raspunde in romana. Peste tot se afla un roman care sa te dea de gol,

2. cand comanzi frappe sau mancare, din partea casei ti se serveste apa cu gheata,

3. majoritatea restaurantelor ofera din partea casei bautura (lichior sau ouzo) la inceputul mesei si desertul,

4. pe plaja si in magazine sunt foarte multe tepe. Toti incearca sa te pacaleasca: fie iti incarca nota cu paine pe care nu ai comandat-o, fie iti vand fake-uri, fie iti dau sa gusti ceva si iti vand altceva.

5. romanii chiar ar trebui sa reprezinte o spaima pentru locurile civilizate cu curate. Pe cea mai frumoasa plaja, cum au venit romanii, au inceput sa pluteasca diverse prin apa; mai are rost sa mentionez mucuri de tigara stinse in nisip, desi pentru fumatori sunt aduse scrumiere?

Duminica 08.08.2010

- una dintre cele mai fericite zile din viata mea

- trezirea la 04:40 si plecat in excursie. Obiectiv: calatorie cu vaporul pana la insula Skiathos si apoi plaja Koukounaris. 

-in drumul nostru am trecut prin statiunile Platamonas, Neimpori, prin Valea Tempi, locul unde Dafne a fost transformata in dafin pentru a scapa de iubire lui Apollo. 

-din portul Achileon, ne-am imbarcat pe vasul de croaziera Elizabet, condusa de capitalul Kostas. Acesta impreuna cu familia lui s-a ocupat sa ne invete sa dansam sirtaki si sa cantam in greceste. Atmosfera a fost super si foarte distractiva. Aceasta este celebra Metaxa-Party, pentru ca ar curge rauri din bautura asta, dar la noi a fost un pic criza. 

-marea m-a ametit, nu Metaxa. Vantul si albastrul infinit mi-au intrat in suflet. Imposibil sa nu te farmece cu libertatea pe care ti-o ofera. As vrea sa plec in jurul lumii cu vaporul.. cine nu ar vrea?

- pe la amiaza am ajuns in Skiathos = umbra muntelui Athos. Am urcat la biserica si ne-am delectat cu privelistea. 

- cautand un coltisor de umbra am descoperit o oaza cu apa atat de limpede. Cu nimic nu se poate compara fericirea de a pluti intr-un imens albastru, rece si limpede. 

- din Skiathos am pornit spre plaja Koukounaris, cu nisipul ei fiiiiinnnn si sclipicios! 2 ore de plaja si inot. 

* am inotat cu pestii 

* am inotat pana la vaporul ancorat in larg. 

* am sarit de pe vapor in apa adanca. Mi-a fost o frica incredibila, de 3 ori m-am oprit cu picioare de plumb, dar pana la urma am zis wtf si am sarit!!! de 2 ori! 

* am inotat pana sub vapor si am vazut cum arata dedesubt :D

- la intoarcere am avut cea mai mare surpriza... DELFINI. Ne-a lovit narile un puternic miros de peste si apoi i-am vazut cum au sarit in lumina soarelui, luciosi si frumosi. Sunt niste fiinte atat de minunate. Happy, happy!

- am ajuns "acasa" la 23:30 si ne-am mutat pe plaja cu o sticla de Sangria, pentru a beneficia de o alta surpriza care m-a coplesit de tot!!!!!! 

Luni 09.08.2010

- zi de despartire, de bagaje, de final. 

- de dragul continuitatii, am dat in dar un pepene galben, rotund, turistilor care au venit in locul nostru la camera 202. Pentru ei - inceput, pentru noi - final. 

- la retur, am urat din nou autocarul.

- am vazut Sofia noaptea.

- si ne-am intors la Bucurestiul nostru cel de toate zilele, mai bogati si mai legati.