De mai bine de 10 ani am obiceiul de a scrie in serile de ajun de Mos Nicolae sau de Mos Craciun, scrisorele pe care sa le las la locul faptei. Scrisori cu dorinte sau constatari.
Le am stranse pe undeva prin casa si uneori le mai citesc.
Chiar daca de cativa ani incoace, am momente cand nu mai simt nevoia de a le scrie, nu vreau sa renunt la obiceiul asta pentru ca ar insemna ca m-am pervertit de tot si ca am pierdut si ultimele raze de inocenta.
De la o vreme, a inceput sa imi placa mai mult sa fiu Mos decat sa astept sa vina.
Cea mai frumoasa dimineata de Mos Nicolae a fost in clasa a 4-a cand mi-am dorit ENORM o papusa Barbie. Nu spusesem nimanui ca vreau. Nu am spus decat in scrisoarea din ajun. Iar dimineata, am gasit-o la incaltari. Era cea mai frumoasa si bruneta. Atat de emotionata si de surprinsa am fost...
Superba senzatia de asteptare si gasire!
Iar cea mai frumoasa experienta cand am fost Mos Nicoale a fost la fostul meu job, acolo "unde mi-am facut multi prieteni", cand i-am lasat pe birou unui drag coleg, care nu il mai astepta demult de Mos Nick, un pachet de smochine. Surprinderea lui, bucuria, mesajul scurt pe care mi l-a scris. Atunci am fost asa de fericita!
Asa ca voi pune punct si voi cauta rapid o hartie colorata pe care sa imi insir gandurile! :)
