marți, 14 august 2012

Pe scurt

La fiecare rasarit de soare
Tu imi apari in minte,
Iar cu ochiul deschis,
Stiu ca te am de suflet prins.

Cand respir, vantul asta care bate
In plamani mi te aduce aproape,
Iar soarele cand ma-ncalzeste
De caldura ta imi aminteste.

luni, 13 august 2012

Dorm, dormitor, doresc, dorada

De cand ai plecat
Afara ploua.

Iar eu trec prin ploaie si ma prefac ca nu imi lipseste nimic.
Dar cand respir, trag mai greu aerul, iar in gat mi-a crescut din nou o gutuie.

  

marți, 7 august 2012

De ce

Un apus de soare. Eu oprita pe scari sa il privesc. Cantecul asta in ureche. Vantul imi atinge fata. Mirosul...
Timpul care trece. Timpul care vine. Eu la mijloc. Tu la mijloc. 
Aici si acum.

Stim de ce. 


Placebo august 2012

Concert Placebo aseara.

3 ani lungi de asteptare pentru ca am inceput sa le iubesc muzica abia dupa concertul din 2009 la care eu nu am fost.

Am ajuns printre primii, iar asta ne-a facut sa stam in primele randuri + o asteptare de cateva ore pe iarba la umbra.
In deschidere au cantat Grimus, care mi-au parut mai simpatici de data asta.

Placebo au intrat la 22:00 cu "Kitty Litter". Nu m-am mai bucurat demult asa cum m-am bucurat aseara... aveam momente in care ma opream si nu-mi venea sa cred ca ei sunt aici, ca eu sunt acolo. 

Au cantat piese de pe albumul "Battle for the Sun", dar si cantece mai vechi precum "Meds", "Special Needs", "Post blue" si mult iubitul "Running up that hill".
Au cantat 1h30, mi s-a parut ca a trecut intr-o clipita.

Vis devenit realitate.
Dar azi, usoara raguseala, usoara durere in ceafa, muzica din suflet mi-au fost dovezi ca nu a fost tocmai vis.

Acum ma simt de parca as fi dat refresh unei parti uitate din mine.


duminică, 29 iulie 2012

Cum sunt eu

Am parul rosu. Nu natural, ci vopsit o data pe luna. 

Am ochii caprui deschis, o combinatie intre ochii caprui ai tatei si cei verzi ai mamei. Tata se vede cel mai des in ei, mami se vede cand plang si cand sunt fericita. 

Am fruntea lata ca a mamei. Am buzele destul de subtiri, le-as vrea mai pline. Pielea mi-e alba si devine aurie cand e bronzata. Ma bronzez greu. 

Corpul meu e aici. Am maini lungi, palme mari, degete care vor sa cante dar nu exerseaza. Unghii late si imi plac asa. Le port medii, nu lungi pentru ca se rup.
Picioarelor le place sa mearga. Talpile sunt late ca sa imi ofere echilibru pe pamant. 

Nu stiu ce IQ am. Am facut un test prin liceu si cica, e mediu. Mi-au placut limba latina, istoria religiilor, filosofia si mitologia. Am visat mai intai sa fiu arheolog, sa descopar minuni ingropate in pamant, apoi psiholog, sa descopar minuni ingropate in oameni. Am urmat totusi, cursurile unei facultati de comunicare si publicitate. Acum lucrez in marketing, descopar minuni ingropate in produse.

Cand eram in liceu ma vedeam la varsta asta, plecand dimineata spre job cu o cafea in mana, pe graba.
Am crezut o buna perioada de timp ca o sa schimb lumea, ca o eroina din desene animate si ca o sa o fac sa fie mai buna. Intre timp m-am lamurit ca nu am puteri de eroina, dar ca am totusi puterile mele. 

Cat am fost mica am crescut la tara. Mama a murit la 3 zile dupa ce am implinit 5 ani si toata copilaria am fost urmarita de vorbele vecinelor: “Oana nu are mama” si a bunicii: “Sa nu lasi niciodata sa se vada ca nu ai mama”. Asa mi-am si propus. In plus, am evitat sa vorbesc despre asta, oamenii se intristeaza cand le zici. 

Si am crescut. Poate in inchisa in globul meu roz care ma proteja sa nu vad cat de intuneric era afara.

Am ajuns pe picioarele mele si am invatat sa stau dreapta. Dar mergeam dreapta si cu ochii pe sus. 

Si anii au trecut si nu m-am uitat suficient de bine pe unde merg, m-am impiedicat si am cazut, dar nu am realizat ca nu pe iarba, ci in noroi. Si am stat acolo, caci eu priveam in sus, nu in jur. 

Si apoi, cineva m-a strigat si mi-a aratat ca nu iarba am in jurul meu si m-a ingrijit pana m-am ridicat. M-am ridicat, dar in acelasi timp am daramat. 

Acum e treaba mea sa ma spal si sa recontruiesc pentru ca mana sa fie mereu in mana mea. 
Caci e nespus de calda.