Toamna

Dragul meu,

Fa cumva, te rog, ca toamna sa vina numai afara.

Buturuga

Fratiorul meu,

Ti-am zis odata, demult ca poti sa fii tot ce vrei sa fii. M-ai crezut?

Mi-e dor de tine, daca erai aici, imi era mai usor. Ajuta-ma. Macar in cazul asta, binele sa invinga. 

Merg singura pe strazi, fratiorul meu, nimic nu ma alina. 
De ce ai crezut despre mine ca sunt mai buna? Nu sunt. Stiu ce vreau sa fiu, dar oare mai pot sa fiu? 

Eu cred in trandafirul care a prins a creste langa o buturuga in varf de deal. Ce sa caute acolo un trandafir? Dar a crescut. Nu era un ciuline. 
Ciulinele nu poate deveni trandafir si nici trandafirul ciuline, se naste ciuline sau trandafir fara posibilitatea schimbarii. 
Dar noi, suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pe noi ne-a facut speciali, noi din ciulini putem deveni trandafiri. Putem fi tot ce vrem sa fim, putere sa avem. 

Binele invinge, nu? As vrea sa nu te fi inselat in privinta mea cand m-ai considerat mai buna. Sper ca eu sa reusesc. Fii-mi alaturi in incercarea asta si prin mine sa reusim impreuna ca binele sa triumfe.

Bine

Scumpul meu,

A trecut ceva vreme, dar nu inseamna ca nu ai fost in gandurile mele in fiecare zi, doar ca viata aceasta de care tu nu te mai bucuricu toate minunile si durerile ei m-a inlantuit si nu am mai scris.

A fost ziua ta. Si... printr-o minune am reusit sa te duc intr-unul din locurile cele mai sfinte pentru mine. Am stat si am privit zarea printre lacrimi si am stiut ca esti cu mine. Sper ca ti-a placut acolo. Nici tu nu te-ai lasat mai prejos si mi-ai oferit in dar un "bine".

Am fost si la mare. Si cand am atins prima data valurile ei, m-am gandit la tine si la libertatea pe care noi doi o simteam in fata marii. As fi vrut sa te sun sa o auzi, asa cum am facut de fiecare data... Am sunat-o pe prietena ta si i-am dat-o ei la telefon. Mi-ai lipsit foarte mult cat timp am stat in fata marii.

Apoi, zilele astea mi-ai revenit din nou in ganduri, intr-o maniera mai putin placuta decat cele de sus. Te tot vad cum stateai in intins langa pat in ziua aia. Azi cand am plecat la pranz mi se parea ca soarele lumina si dogorea exact cum o facea cand eu mergeam spre casa dupa ce am primit vestea.

Mai e putin si vine septembrie. Luna pe care o urasc cel mai mult, ea m-a luat pe mine, ea mi te-a luat pe tine, tot ea imi va lua ceea ce iubesc atat de mult.

Sunt un copil singur si coplesit.
Stai cu mine si ajuta-ma sa nu mai doara. Ajuta-ma sa nu raman singura de tot.
 

Dani si marea

Ma cheama marea, dragul meu. 
Oare de ce am iubit noi marea atat de mult? Mamei nu ii placea. O considera rea.

Dar noi doi o iubim. Sunt sigura ca raiul tau este o plaja curata, cu o mare albastra-albastra. Trebuie sa fie si ceva munte pe acolo, pentru ca si lui mami sa ii placa, doar sunteti impreuna in acea dimensiune. 

Fii fericit, mai fericit decat ai fost vreodata. Ochii tai pe care ii iubesc atat, sa zambeasca neincetat. Descopera tot ce e de descoperit ca sa imi arati cand voi ajunge si eu acolo si ne vom reintalni. 

“Nimic nu exista”

Azi am stat minute in sir cu tricoul tau in brate. Mi-e dor de tine. Imi este foarte dor de tine. Am nevoie sa vorbesc cu tine si sa iti spun tot. 

Te-am visat acum vreo 2 nopti. Stateam amandoi la o masa, tu aveai parul lung si erai linistit. Imi zambeai cu zambetul tau sfios. Iti povesteam ceva si ma simteam foarte bine alaturi de tine. La un momentat dat, am intins mana spre fata ta si te-am mangaiat pe fata si apoi te-am pupat. 

Visul asta vine dupa noaptea aia cand m-am indoit puternic de tot ce exista, de Dumnezeu, de mami, de tine. “Nimic nu exista”. 

In noaptea aia am simtit ca ai murit din nou, de data aceea de tot, fara sa mai am speranta ca esti intr-un colt de univers, intr-un colt de timp si ma veghezi de acolo. A fost crud si atat de real. 

Si totusi mi-ai venit in vis, linistit. 

Iti scriu. Vegheaza-ma in continuare si ajuta-ma.