Dragul meu,
Stii ca eu am zis mereu ca sunt puternica. Ca infrunt orice. Ca fac ce fac si gasesc resurse pentru a merge mai departe.
Ochii mei au fost si ai tai. Demonii mei au fost si ai tai. I-am infruntat fiecare cum am stiut.
Vreau sa cred ca acum sunt pe picioarele mele. Ca indiferent ce va aparea, am forta sa stau dreapta.
Mai e putin si se face anul de cand ai plecat.
Si mie tot nu imi vine sa cred ca e pe bune. Asa e zi de zi...traiesc, ma zbat, cu tine sub pres de parca nu e real ca ai murit.. si apoi in momentele cand raman singura, cand ascult un cantec pe care il stiu de la tine sau cand aerul miroase intr-un fel, cand iti impaturesc hainele, cand intru in camera ta si ating chitara ca un "salut"...atunci stiu ca nu mai esti. Ca e real. Si ma doare sufletul.
In ultimele zilele, pentru ca ne pregatim de parastas, a fost asa tot timpul. Si pe masura ce ma apropii e data de 25, simt ca se intensifica. Nu e ceva voluntar. As prefera sa nu ma mai doara, sa gandesc despre mine ca sunt un om rau pentru ca nu mai sufar dupa moartea fratelui meu, decat sa mai simt o secunda in plus golul acesta si durerea.
Ma simt coplesita. Iar eu recunosc lucrurile astea rar si greu, pentru ca eu sunt puternica, eu infrunt orice.
joi, 18 septembrie 2014
marți, 16 septembrie 2014
Haine
Am cumparat haine pentru tine, de fapt pentru unul din prietenii tai. Am cumparat un tricou negru, niste jeansi verde inchis, un hanorac portocaliu calduros, tenisi.
Mi s-a parut atat de trist ca tie, TIE, nu voi mai putea sa iti cumpar. Ca am aproximat masura pantalonilor stiindu-te pe tine... Ca mi-ar fi placut sa te vad imbracat cu aceste haine. Ca nu vei mai fi niciodata. E nedrept.
Apoi, duminica am fost singura in camera ta si am selectat hainele pe care le voi da de pomana. Sa le porti pe lumea cealalta. Cu fiecare hainuta pe care decideam sa o dau, mureai inca o data, puiutul meu.
Tricoul cu Micul Print va ramane in sifonierul meu, agatat ca si pana acum de un umeras. Si voi pastra din tricouri cateva ca sa pot sa le arat copiilor mei si sa le zic ca au fost ale tale.
Inca purtau mirosul tau.. Stii ca desi le-am spalat, inca poarta mirosul tau?
Timpul acesta care a trecut, acest aproape 1 an, nu a facut ca durerea sa fie mai putina. Ci doar sa o simt mai rar.
Insa in ultima vreme, toata aceasta durere pe care m-am straduit sa o bag sub pres, a inceput sa iasa de sub pres.
Au fost odata ca niciodata 2 copii, un baiat si o fata, frate si sora, Soarele si Luna. Cat era ziua de lunga se jucau cu masinutele lor, Pirelli si Sena, cu jucariilor lor, Maca si Dober, si isi imaginau lumi minunate.
Intr-o buna zi au crescut si au plecat sa cucereasca lumea, dar viata nu este un basm, in care toti sa aducem apa vie si apa moarta, sa infrangem zmeii, sa recuperam merele de aur.
Din Soarele si Luna, am ramas doar eu.
Mi s-a parut atat de trist ca tie, TIE, nu voi mai putea sa iti cumpar. Ca am aproximat masura pantalonilor stiindu-te pe tine... Ca mi-ar fi placut sa te vad imbracat cu aceste haine. Ca nu vei mai fi niciodata. E nedrept.
Apoi, duminica am fost singura in camera ta si am selectat hainele pe care le voi da de pomana. Sa le porti pe lumea cealalta. Cu fiecare hainuta pe care decideam sa o dau, mureai inca o data, puiutul meu.
Tricoul cu Micul Print va ramane in sifonierul meu, agatat ca si pana acum de un umeras. Si voi pastra din tricouri cateva ca sa pot sa le arat copiilor mei si sa le zic ca au fost ale tale.
Inca purtau mirosul tau.. Stii ca desi le-am spalat, inca poarta mirosul tau?
Timpul acesta care a trecut, acest aproape 1 an, nu a facut ca durerea sa fie mai putina. Ci doar sa o simt mai rar.
Insa in ultima vreme, toata aceasta durere pe care m-am straduit sa o bag sub pres, a inceput sa iasa de sub pres.
Au fost odata ca niciodata 2 copii, un baiat si o fata, frate si sora, Soarele si Luna. Cat era ziua de lunga se jucau cu masinutele lor, Pirelli si Sena, cu jucariilor lor, Maca si Dober, si isi imaginau lumi minunate.
Intr-o buna zi au crescut si au plecat sa cucereasca lumea, dar viata nu este un basm, in care toti sa aducem apa vie si apa moarta, sa infrangem zmeii, sa recuperam merele de aur.
Din Soarele si Luna, am ramas doar eu.
vineri, 12 septembrie 2014
In ultima vreme
In ultima vreme am inceput sa ma gandesc si mai des. Pentru ca se face vremea.
Seara simt iar disperarea aia cruda de parca acum as fi aflat.
M-ai marcat foarte tare. Vii cu vii si mortii cu mortii, stiu! Toti asteapta sa imi treaca, pana si eu...
Dar ce sa treaca? Are cum sa treaca?
Vei mai fii vreodata aici? Te voi mai strange vreodata in brate?
Raspunsul e nu. Asa ca nu are cum sa treaca.
Seara simt iar disperarea aia cruda de parca acum as fi aflat.
M-ai marcat foarte tare. Vii cu vii si mortii cu mortii, stiu! Toti asteapta sa imi treaca, pana si eu...
Dar ce sa treaca? Are cum sa treaca?
Vei mai fii vreodata aici? Te voi mai strange vreodata in brate?
Raspunsul e nu. Asa ca nu are cum sa treaca.
duminică, 31 august 2014
vineri, 22 august 2014
Buturuga
Fratiorul meu,
Ti-am zis odata, demult ca poti sa fii tot ce vrei sa fii. M-ai crezut?
Mi-e dor de tine, daca erai aici, imi era mai usor. Ajuta-ma. Macar in cazul asta, binele sa invinga.
Merg singura pe strazi, fratiorul meu, nimic nu ma alina.
De ce ai crezut despre mine ca sunt mai buna? Nu sunt. Stiu ce vreau sa fiu, dar oare mai pot sa fiu?
Eu cred in trandafirul care a prins a creste langa o buturuga in varf de deal. Ce sa caute acolo un trandafir? Dar a crescut. Nu era un ciuline.
Ciulinele nu poate deveni trandafir si nici trandafirul ciuline, se naste ciuline sau trandafir fara posibilitatea schimbarii.
Dar noi, suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pe noi ne-a facut speciali, noi din ciulini putem deveni trandafiri. Putem fi tot ce vrem sa fim, putere sa avem.
Binele invinge, nu? As vrea sa nu te fi inselat in privinta mea cand m-ai considerat mai buna. Sper ca eu sa reusesc. Fii-mi alaturi in incercarea asta si prin mine sa reusim impreuna ca binele sa triumfe.
Ti-am zis odata, demult ca poti sa fii tot ce vrei sa fii. M-ai crezut?
Mi-e dor de tine, daca erai aici, imi era mai usor. Ajuta-ma. Macar in cazul asta, binele sa invinga.
Merg singura pe strazi, fratiorul meu, nimic nu ma alina.
De ce ai crezut despre mine ca sunt mai buna? Nu sunt. Stiu ce vreau sa fiu, dar oare mai pot sa fiu?
Eu cred in trandafirul care a prins a creste langa o buturuga in varf de deal. Ce sa caute acolo un trandafir? Dar a crescut. Nu era un ciuline.
Ciulinele nu poate deveni trandafir si nici trandafirul ciuline, se naste ciuline sau trandafir fara posibilitatea schimbarii.
Dar noi, suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, pe noi ne-a facut speciali, noi din ciulini putem deveni trandafiri. Putem fi tot ce vrem sa fim, putere sa avem.
Binele invinge, nu? As vrea sa nu te fi inselat in privinta mea cand m-ai considerat mai buna. Sper ca eu sa reusesc. Fii-mi alaturi in incercarea asta si prin mine sa reusim impreuna ca binele sa triumfe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)