Dintr-o duminica, in mine au inceput sa arda doua focuri, care imi influenteaza felul de a fi. Trebuie sa am grija sa nu ma las prada flacarilor, pentru ca nu stiu sa existe pompieri care ar putea sa stinga un astfel de incendiu.
Veteris vestigia flammae.
Iar starea asta mi-a taiat orice fel de pofta de mancare sau somn, trag de mine si ma refugiez in muzica pentru a ma anestezia.
La toata nebunia se adauga toamna aceasta, atat de frumoasa.
Azi dimineata m-am urcat pe tocuri si am pornit pe aleile gri-galbene-aramii ca intr-un vis de toamna. Avand in vedere cat era ceasul, pe bune dreptate ca nu putea fi altceva decat un vis.
