Tot week-endul am banuit, iar azi mi s-a confirmat ca mi-a murit un prieten din Franta. E si facebook-ul asta bun la ceva.
L-am cunoscut acum 3 ani in Apchon si ne-a cucerit pe toti cu aerul lui de bunic care-si fumeaza in coltul gurii tigara rulata, care stie sa spuna povesti si sa faca glume. Acum 3 ani eram acolo si reparam impreuna ziduri din piatra de rau.
Cand spuneam Apchon, la el ma gandeam – om simplu de la tara, dar de o eleganta sufleteasca mai rar intalnita.
Iar azi mi-a scris sotul fiicei lui si mi-a zis ca Gerardo locuieste in cer si ca nu stie cum sa le explice copiilor lui ca bunicul nu mai e. Sau e…
Imi pare rau ca nu pot sa fiu acolo, in muntii aceia impunatori, la umbra castelului unde se va odihni, ca sa spun la revedere cum trebuie.
