Dimineata de vara

Ma simt in dimineata asta ca si cum m-as afla la tara la bunicii mei. M-am trezit somnoroasa si am iesit afara in soare.
Toata agitatia orasului nu a putut sa imi alunge molcomul diminetii.
La serviciu am iesit sa imi beau dulcea otrava in curte, in soare, cu ochii la cer. In aer parca e un miros dulce de libertate. Poate ca libertatea asta este declansata pentru ca sefii imi sunt plecati, poate ca fiind lasata in pace pot aprofunda un pic... cine stie?!
Sunt lucruri care imi sporesc starea bine. Lucruri care imi fac sufletul sa vibreze si pe care le apreciez, chiar daca stiu ca per ansamblu imi sunt nocive; dar nu vreau sa renunt la ele - si poate ca nici nu pot -  pentru ca m-am decis sa iau din viata totul!

Vara, in ciuda caldurilor ei sufocante, m-a facut mereu sa ma simt libera. Cum sa nu te simti asa, cand toata vegetatia din jur imprastie arome care se impletesc cu mirosul pamantului? Da! chiar si in acest oras.
Sau cand te prinde o ploaie puternica pe strada si nu ai la tine decat o rochita? Abandonul in bratele ploii poate fi mai mistic si mai eliberator decat abandonarea in bratele unui amant.

Iar marea... Marea si sarutari sarate.. Vara inchidem marea in ochi si inauntrul nostru ca sa o avem aproape.