Toamna imi da senzatii si nevoi deosebite. As putea sa merg kilometri intregi pe jos ca sa-i vad frumusetea, sa simt strazile, sa ma imbat cu un oras acoperit de frunze, sa astampar febra pe care o simt inauntru-mi.
Imi este foarte usor ca sa devin euforica, nu am nevoie de "substante" pentru asta, iar toamna cu atat mai putin. Toamna, am momente cand ma simt drogata cu aer si nuante aramii si oricat as privi in jurul meu, nu ma satur sa vad.
Iar azi dimineata am iesit din casa in lumina soarelui ca un orb care si-a recapata vederea si gusta totul cu privirea.
