Ti-am facut azi de 9 luni. Dupa toate ploile acestea, mormantul tau era
acoperit de o planta de camp cu flori roz, Sangele Voinicului.
Era
frumos daca ziua aceea groaznica nu s-ar fi intamplat. Daca este cativa
ani as fi ajuns sa iti tin copiii in brate. Mi-ar fi placut sa te stiu
tata. Sunt atatea lucruri legate de tine care si-ar fi avut rostul, dar
care nu mai sunt posibile.
In biserica, auzindu-le din nou toate
cantarile au trezit in mine, ca un instinct al lui Pavlov, senzatiile
din acele zile. Si ma gandeam, ca daca ne vezi cumva de acolo de unde
esti, ai fi probabil foarte trist sa ne vezi in halul acesta. Sa stii ca
nu sunt suparata pe tine ca ai plecat. Daca ma vezi plangand, daca ma
vezi in toate aceste feluri dureroase, sa stii ca nu sunt suparata pe
tine si nici tu sa nu fii suparat pe tine ca nu mai esti cu noi. Imi
este doar foarte dor de tine, prezenta absentei tale ma doare, gandul ca
am ramas singura fara fratele meu.
