sâmbătă, 21 iunie 2014

9 luni

Ti-am facut azi de 9 luni. Dupa toate ploile acestea, mormantul tau era acoperit de o planta de camp cu flori roz, Sangele Voinicului.
Era frumos daca ziua aceea groaznica nu s-ar fi intamplat. Daca este cativa ani as fi ajuns sa iti tin copiii in brate. Mi-ar fi placut sa te stiu tata. Sunt atatea lucruri legate de tine care si-ar fi avut rostul, dar care nu mai sunt posibile.


In biserica, auzindu-le din nou toate cantarile au trezit in mine, ca un instinct al lui Pavlov, senzatiile din acele zile. Si ma gandeam, ca daca ne vezi cumva de acolo de unde esti, ai fi probabil foarte trist sa ne vezi in halul acesta. Sa stii ca nu sunt suparata pe tine ca ai plecat. Daca ma vezi plangand, daca ma vezi in toate aceste feluri dureroase, sa stii ca nu sunt suparata pe tine si nici tu sa nu fii suparat pe tine ca nu mai esti cu noi. Imi este doar foarte dor de tine, prezenta absentei tale ma doare, gandul ca am ramas singura fara fratele meu.