miercuri, 11 iulie 2012

Stepping stone

Azi am plecat pe jos de la firma si as fi mers asa pana acasa. Soarele apunea in spatele meu si imi alungea umbra, o Ioana cu picioare luuungi. :)

Nici nu mai stiu cum miroase vara sau cum e sa stai pe iarba sau pur si simplu sa stai si sa privesti in zare pentru 15 minute si doar sa respiri, fara sa stai cu gandul ca trebuie aia, trebuie cealalta.
Acest "trebuie"! 
Nimic nu trebuie! 
Dar daca vrei sa ai si sa te autodepasesti, trebuie sa trebuie. 

Sisif era fericit parca. Zambea cu gura pana la urechi cand isi impingea bolovanul pana seara, pentru ca urmatoarea dimineata sa o ia de la capat. 
Cica, pentru ca isi asumase activitatea de impingere zadarnica.
Dar oare chiar era fericit?

Poate doar cand serveste unui scop mai inalt...dar atunci e un stepping stone si nu e zadarnic fiindca privesti inainte.