Ma fascineaza momentul imediat apusului.
Cerul intr-o parte este instelat si albastru inchis, emotionant de inchis; iar in cealalata se impletesc nuante calde.
Ah! Cred ca am vazut o stea! Prima! :)
Acesta e momentul in care povestile iau nastere. Cand ne lasam ragazul de a privi si de-a patrunde.
Clipa in care aripile se desfac si se intind ca dupa un somn lung si apoi incep sa bata, iar noi ne ridicam in zbor...
Intr-un zbor mult mai inalt care e gandul :)