Vesnicia s-a nascut la sat

Te trezesti dimineata, soarele a rasarit deja si ii simti caldura pe piele. 
Ai inca amorteala somnului si prin ea privesti in jurul tau. 

Dealuri de jur imprejur, o aglomeratie de case micute, cu acoperisuri rosii, cu flori la geamuri, pe stradute intortocheate si din loc in loc cate o casa aruncata pe dealuri. 
Biserica troneaza in mijloc cu turla ei inalta, parca vrand sa impunga cerul, dar faptul ca se afla intr-o vale o impiedica. 

E liniste. "Vesnicia s-a nascut la sat". 
Iar tu, simplu vizitator al acestor locuri de poveste, te simti mai aproape de cer si de esenta vietii.. De parca ai face parte din vesnicia locului.

Bucurestiul meu

De cand m-am trezit am stiut ca azi e una din zilele alea cand ceva urla in mine. Urla asa frumos.

Si ce am facut? 

Am asteptat seara si m-am aruncat in bratele orasului pana cand picioarele m-au durut si ochii mi s-au incetosat. 

Bucurestiul ma anesteziaza.

Amsterdam

Sambata am mers la Amsterdam.

Prima zi de soare.
Inca de pe autostrada am simtit acea senzatie care te anunta ca esti pe cale sa te indragostesti iremediabil. 

Si asa a fost.
Am parcat pe malul raului Amstel si am mers pe jos spre centru. 

Canalele sunt superbe. Oamenii sunt binevoitori si ospitalieri. Biciclete peste tot, atat de multe incat devenea debusolant. 

Am baut o cafea pe malul Amstelului si ma simteam ca intr-un basm. 

Centrul Amsterdamului a fost foarte aglomerat. Nu am mai vazut atat de multa lume intr-un loc decat la concerte.
Casutele sunt deosebite, usor strambe. Am aflat ulterior de ce. Cand ridicau greutatile in podul casei, aceasta arhitectura ii ajuta pe localnici sa nu zdrobeasca fatadele. 

Dupa ce am mancat CEA MAI BUNA placinta cu mere, normal, am vrut sa ne indreptam spre acel loc atat de disputat: Red District. E la doi pasi de centrul istoric.

Te intampina o Condomerie, apoi magazinele de jucarii, Coffee Shops si apoi fetele. In vitrine, in deux-pieces, tocuri, frumoase, ademenitoare. Totusi, ciudat sa vezi oameni de vanzare.

Si cu toate astea, atmosfera de depravare din Cartierul Rosu nu ia din frumusetea orasului. Acest lucru este posibil pentru ca Amsterdam ofera atat de multe pentru toate gusturile.
Daca vrei distractie - Red District, daca vrei cultura - muzeele, daca vrei liniste si privelisti incantatoare - e suficient sa iti lasi purtate picioarele de-a lungul unui canal. 

I'amsterdam. In cel mai simplu si frumos mod.

Duminica am mers la Bruge.

Bruxelles

S-a terminat vacanta.
De fapt, s-a terminat de vreo 5 zile, insa mi-a luat timp "sa ma trezesc" :)

Anul acesta am vizitat Belgia. Am profitat de ocazia ca fosta mea colega de facultate, prietena buna care locuieste in Bruxelles, ne-a invitat la ea.
Ne-am cumparat bilete de avion din timp si ne-am intins aripile.

Se spune ca in Belgia vremea este mai buna in septembrie decat in august. Daca in Bucuresti ne incalzeam la 36 de grade, am aterizat in Bruxelles la 14 grade pe ploaie marunta.
Am fost culesi de un "pisoi ud" :) de la aeroport si ne-am inceput aventura.

Am fost cazati la 20 de minute de centrul orasului, in cartierul european. Multe cladiri de birouri, sedii ale diverselor institutii europene - destul de reci si inexpresive. Insa, centrul te copleseste prin cladirile vechi, de o arhitectura minunata, foarte frumos puse in valoare si de spectacolele de lumina organizate pe inserat.

Zona Mont des Arts ofera o priveliste frumoasa spre Grande Place unde cladirea primariei domina. 

Catedrala Saint Michel si Sainte Gudule merita vizitata; stil gotic, maiestuoasa, vitralii superbe. 

Parc du Bruxelles este cochet si sta dovada a placerii de a face sport. Am vazut de multe ori oameni care in pauza de pranz ieseau sa faca jogging.

Manneken Pis, dracusorul ala care face pipi, e urat foc. 

Si mai urata este "surioara sa", Janneken Pis, care sufera de aceeasi incontinenta urinara.

Parc du Cinquantenaire este frumos cu celebra sa poarta si adaposteste Muzeul Razboiului un mic paradis istoric foarte bine pus in scena. Gratis, pe deasupra. 

Bere multa si buna. Se spune ca daca stai un an in Belgia, poti in fiecare zi sa bei un alt tip de bere.

Gauffres, peste tot, cu de toate. Cele mai bune, cele simple.

Ciocolata, mmmm :)

Nu am ajuns la Atomium si nici la Muzeul de Stiinte Naturale despre care am auzit lucuri foarte interesante.

Oamenii sunt degajati, foarte multi "eurocrati", dar si multi arabi, tigani si romani. 

In Bruxelles am vazut pentru prima data o femeie purtand valul islamic ce o acoperea integral; nici macar ochii nu erau liberi. 

E un oras foarte verde, datorita ploii zilnice nu exista praf. Centrul este curat, insa cartierele din jurul lui sunt la fel de murdare ca si in Bucuresti. 

Desi, centrul este plin de turisti, Bruxelles ramane un oras cuminte, care se duce la culcare devreme.

Fermecatoare sunt stradutele, cladirea Old England de pe Mont des Arts care adaposteste Muzeul Instrumentelor Muzicale, apusul in Parc de Bruxelles, noptile cand strazile sunt pustii, mesajele de pe cladiri. 

Sambata, insa, am fost in Amsterdam :)

Poiana Izvoarelor

Ultima noastra iesire din Bucuresti a fost in Muntii Bucegi.

Ne-am cazat la Poiana Izvoarelor (1455m altitudine) si de acolo am pornit pe trasee.

Am plecat din Bucuresti cu trenul personal de 6:30, costul unui bilet la clasa a-2-a fiind de 15 lei.

Am ajuns in Busteni la 9:50. Mare ne-a fost uimirea sa descoperim un tren personal model nou, dotat cu aer conditionat si usi pe senzori... Mai tineti minte cum aratau personalele? :)

Din Busteni, am pornit pe jos catre Gura Diham. Exista si optiunea de a lua "Titi-carul" de la gara. Platesti 5 lei si te aduc ei la Gura Diham. Totusi, de remarcat ca nu isi respecta programul.

De la Gura Diham am pornit pe traseul marcat cu linie rosie, catre Poiana Izvoarelor. Traseul este usor si placut. Dupa 1h30 ne aflam sus. 

Cabana ofera 2 tipuri de cazare: 30 lei camera cu grup sanitar pe hol si 70 lei camera cu baie in camera.

Doamnele de la cabana sunt foarte dragute si ne-au oferit cele mai bune camere, in corpul nou-construit.

Camerele sunt primitoare, curate, cu apa calda, cu prosop in baie si sapun.

Nu asa cum reiese din comentariile de pe internet, care la inceput ne-au descurajat. Am inteles ca multi il critica pe actualul patron al cabanei, insa noi ne-am intersectat cu acesta si nu am avut neplaceri.

De precizat ca sambata fiind, noi am fost singurii oaspeti ai cabanei. Cu siguranta, multi ocolesc locul din cauza celor citite pe net. Totusi, poate ca asa e mai bine. In absenta lor, locul isi pastreaza curatenia si aerul de oaza de liniste.

La Cab. Poiana Izvoarelor poti manca o ciorba delicioasa cu 7 lei sau omleta cu 7,5. Berea costa 6 lei, iar apa minerala 5,5 lei o sticla de 1/2 litru. De mentionat totusi, ca langa cabana se afla un izvor cu apa potabila.

La cabana l-am regasit si pe Copilu', motanul smecher de munte de care mi-era foarte dor.  

Pranzul l-am luat pe dealul de langa cabana, de unde se vad frumos Coltii Morarului si Busteniul.

Dupa-masa, ne-am aventurat pe traseul Pichetul Rosu - Valea Bucsoiului - Valea Rea - Vf. Prepeleac (1700m).

In Valea Bucsoiului am gasit zapada si un peisaj care ne-a taiat respiratia.

Cand am ajuns la Prepeleac, deja ne apropiam de inserare asa ca am pornit-o inapoi cu spor. 

A doua zi, dupa omleta delicioasa de la cabana, ne-am stabilit drumul: Pichetul Rosu - Cabana Diham - Poiana Frasinetului - Cabana Steaua - Muchia Bradetului - Predeal.

La Cabana Diham am fost impresionati de peisaj, insa ne-am bucurat ca nu ne-am cazat acolo: galagie, motoare, masini, alcool; total diferit de linistea de la Poiana Izvoarelor.

Drumul spre Predeal a fost placut, in coborare. Am vazut la un moment dat urme de urs, iar baietii se jurau ca au auzit zgomote suspecte in padure...

Dupa ce am iesit din padure, am preferat sa mergem pe sosea, in loc sa o luam din nou pe traseul marcat cu linie albastra: 4 km pana in centrul Predealului.

Trenul era prevazut la 17:12, dar a avut intarziere de 50 de minute.

Am ajuns cu bine in Bucuresti in jurul orei 22 cu oboseala in picioare, dar cu pace si zambete in suflet.

Poze mai tarziu, acum  nu ma lasa blogspot-ul.

Cum ne vad altii

S-a gasit o ziarista din Marea Britanie sa vrea sa faca un articol despre Dracula si Romania. Asa ca a plecat in vizita pe traseul obiectivelor turistice care il implica pe Dracula: Bucuresti, Bran, Sighisoara, Targoviste.

Cateva "ziceri" din articolul ei:

1. Bucuresti: "un Paris mestecat si, apoi, scuipat afara de Croydon"

2. Bran: "se aseamana cu o casa a groazei, insa dinauntru arata de parca o englezoaica l-a cumparat si l-a atacat cu mobila de la Laura Ashley (lant de magazine de mobila si imbracaminte pentru femei din Marea Britanie, n.r.)"

3. Sighisoara: "statuete "Dracula" si multi caini vagabonzi umbland pe strazi. Casa in care s-a nascut Dracula este, acum, un restaurant"

4. Targoviste: "Despre Curtea Princiara de la Targoviste,  spune ca este adevaratul castel al lui Dracula, doar ca nimeni nu merge acolo, pentru ca autostrazile Romaniei, precum vampirii, sunt mitice si departe de a exista undeva"

Vorbele ei nu va lezeaza onoarea? Nu va rusineaza?

Pe mine da. Dar chiar daca, nu pot sa o contrazic...

Dupa 2 ani

Acum 2 ani am ajutat in Franta la reconstructia unui cuptor de piatra de pe vremea romanilor. Impreuna cu inca 15 persoane minunate am strecurat printre pietrele zidite, clipe frumoase, prietenii si amintiri cat pentru o viata.

Azi am vazut fotografii ale muncii noastre, la 2 ani distanta. Se pare ca locuitorii folosesc cuptorul pentru sarbatoarea painii, fac pizza si se aduna in jurul lui la petreceri.

Iata ce a fost si ce este:

2008

2010

Pe bucata de lemn din centru, in coltul din dreapta sus... puteti observa palma mea pe care scrie "Romania".

Au revoir

Tot week-endul am banuit, iar azi mi s-a confirmat ca mi-a murit un prieten din Franta. E si facebook-ul asta bun la ceva.


L-am cunoscut acum 3 ani in Apchon si ne-a cucerit pe toti cu aerul lui de bunic care-si fumeaza in coltul gurii tigara rulata, care stie sa spuna povesti si sa faca glume. Acum 3 ani eram acolo si reparam impreuna ziduri din piatra de rau.


Cand spuneam Apchon, la el ma gandeam – om simplu de la tara, dar de o eleganta sufleteasca mai rar intalnita.

Iar azi mi-a scris sotul fiicei lui si mi-a zis ca Gerardo locuieste in cer si ca nu stie cum sa le explice copiilor lui ca bunicul nu mai e. Sau e…


Imi pare rau ca nu pot sa fiu acolo, in muntii aceia impunatori, la umbra castelului unde se va odihni, ca sa spun la revedere cum trebuie.

Vacanta in Grecia

Ne-am intors!!! Marti dimineata eram in Bucuresti, dupa o excursie minunata, minunata.

Am vizitat atat de multe locuri pline de povesti si am vazut peisaje pe care doar in filme le vezi.

Ne-am imbogatit sufleteste mult si s-au produs si niste schimbari in noi care imi provoaca un zambet de kilometri intregi.

Din toata povestea au ramas amintirile, dorul dupa niste locuri care se afla departe si fotografiile.

In cele ce urmeaza o sa fac un scurt rezumat al calatoriei noastre, insotit de fotografii.

Luni 02.08.2010

- la 23:30 am plecat cu autocarul de la Parcul Izvor. Al naibii de incorfortabil. Orice tentativa de a dormi esua imediat, imi amorteau toate partile corpului, aerul conditionat ne paraliza. Dar am supravietuit.

Marti 03.08.2010

- iesim din tara pe la Giurgiu. Cum pasim pe teritoriul Bulgariei, Ionut incepe sa vada asemanari intre mine si toti locuitorii Bulgariei - eu am niste origini pe acolo :)

- oprire in Bulgaria, "La Bomboane", la vreo 140 km de Sofia.

- gasim langa bomboane o biserica unde descoperim o reprezentare a legendei Sfantului Ilie, asa cum o stiam de la Mamaia Leana, bulgaroaica :). Super ca am facut poze, la retur era inchisa.

- mai avem cateva opriri pentru dezmortirea corpului. Dimineata ne aduce un aer proaspat.

- imediat cum trecem granita cu Grecia, peisajul se schimba si devine... mediteraneean.

- la 11 si un pic intram in Salonic:

 

*Aflam simbolul funebru pe care il are chiparosul in cultura greceasca. Creste in zona cimitirelor

*Vizitam Biserica Sf. Dumitru, unde se afla si moastele Sfantului.

*Descoperim reprezentarea greceasca a crucii cu 2 linii paralele.

*Vizitam vechiul amfiteatru din Salonic

*Ne batem cu porumbeii din piata

*In drum spre mare trecem prin centrul orasului, pe o straduta aglomerata si incredibil de urbana in stil mediteraneean. Ne asteptam oricand sa il vedem pe Antonio Banderas iesind dintr-o cafenea.

*Ajungem la statuia lui Aristotel. Legenda spune ca cine o va atinge, se va intoarce in Salonic. Daca era viu, Aristotel sigur ar fi fost incantat de atatea atingeri :)

*Prin caldura si prin soare, pasii ne-au indreptat catre MARE. Egee si albastra, tare am fi plonjat!!!! dar iata ce am gasit:

*Pe faleza am alergat ca sa ajungem si la Turnul Alb. O veche inchisoare, renumita pentru atrocitatile comise, Turnul Alb a fost vopsit in alb pentru a masca "rosul" dinauntru. Acum cativa ani, insa, a dobandit o culoare neutra.

- din Salonic, urmatoarea oprire a fost in Olimpic Beach (Olympiaki Akti). Statiune draguta, dar statiune. Aglomerare de romani pe metru patrat. Cald si foarte cald. De la noi din camera se vedea Muntele Olimp.

- plaja se prezenta mai bine decat la noi. Am avut si noi alge, dar nu miroseau. Un pic mai in larg, vedeai cum iti umbla pe la picioare pestisori. Am vazut chiar si un peste sanitar.

-seara ne-am dus in Paralia Katerini pentru a lua cina si pentru diverse cumparaturi. Aici si mai multi romani, aglomeratie, agitatie si prajituri bune.

Miercuri 04.08.2010

- in intervalul 9:30-16:30 am fost intr-o excursie care a avut ca traseu: Muntele Olimp - Biserica Sf. Dionissios - Litochoro - Paleos Panteleimonas.

Biserica Sfantului Dionissios:

*Am vazut o reprezentare a Sf Ioan Botezatorul cu aripi.

*Am gasit iconite care il infatiseaza pe Sf. Hristofor.

*Privelistea superba. Se vedea unde se termina tarmul si incepe marea. Atat de frumos!!

Satul Litochoro:

*Acesta a fost pricipalul obiectiv pe care l-am avut legat de vacanta, iar intamplarea a facut ca agentia de turism sa organizeze aceasta excursie.

*Numele ii vine de la cuvintele grecesti: "Lithos" = piatra si "Choro" = asezare = asezarea de piatra.

*Din Litochoro pleaca cele mai multe trasee catre muntele Olimp. Se afla la o altitudine de 300 m.

*Din Litochoro se ajunge foarte usor, pe un traseu asfaltat, la "Cada lui Zeus", o acumulare de apa cristalina sub forma de lac minuscul. Legenda spune ca acela era locul unde Zeus venea sa se spele de parfumul amantelor sale pamantene, inainte de a merge la sotia sa, Hera.

 

*Se mai poate vizita Biserica Sf. Nicoale, din centru. Sf. Nicolae este unul dintre cei mai des reprezentati sfinti, datorita caracteristicilor sale de aparator al pescarilor.

Castelul Platamonas:

* Nu am oprit pentru vizitare, dar este imposibil de trecut cu vederea. Castelul Paltamonas dateaza din 1205 si impresioneaza din arhitectura sa.

Paleos Panteleimonas:

*reprezinta locul de care imi amintesc poate cu cea mai mare nostalgie.

*P. Panteleimonas este un vechi sat de pastori (sec. XV-lea), aflat la 700 m alitudine pe muntele Olimp.

*Oferă o panoramă spectaculoasă asupra Golfului Thermaik, zonei de coastă a Pieriei de sud şi Castelului Platamonas.

 

*in 2003, satul a fost declarat Monument de Patrimoniu Naţional. Locuitorii, care coborasera la vale construind Neos Panteleimonas, au fost incurajati sa se reintoarca in vechiul sat, sa il consolideze si sa incurajeze turismul. Statul le-a acoperit consolidarile, cu conditia ca fiecare locuitor sa amenajeze in propria casa macar o camera unde sa poata caza turisti. Proprietarii locuiesc pe timp de vara in Paleos Panteleimonas, iar pe timp de iarna coboara in Neos Panteleimonas (la 6 km departare).

*Neos Panteleimonas impresioneaza prin frumusetea arhitecturii nealterată a clădirilor Olimpului pierian.

*este o delectare sa te afli in centrul satului, sub platanul vechi de mai bine de 450 de ani si sa admiri aceasta frumusete conservata prin timp.

*se poate vizita Biserica Sf. Pantelimon, patronul satului.

*tavernele din centru, unde neparat sa beti tsipouro (rachiu din fragi culeşi de pe Muntele Olimp).

Joi 05.08.2010

- pe langa plaja si intotul de zi cu zi, joi am vizitat orasul Katerini, aflat la 9 km de statiunea noastra.

*la fiecare 25 de minute circula autobuze (0,50 euro)

*in Katerni te impresioneaza magazinele cu reduceri, prejiturile deosebit de bune dar si de dulci.

*in centrul orasului se afla un parculet foarte dragut, o oaza de racoare in arsita. Aici am incercat cel mai relaxant leagan.

*in parc se afla ridicat un monument anti-nazism

Vineri 06.08.2010

- am petrecut ziua si seara in statiune, jucand volei, inotand, cumparand :)

- seara am iesit la o terasa pe malul marii cu scaune atat de relaxante si cadru romantic

Sambata 07.08.2010

- iubi a intotat 4 km (dus-intors pana la Paralia Katerini).

- in Paralia Katerini, atat iubi cat si eu ne-am gaurit urechile!! Acum pe iubi il cheama "Cercelatu"

- am remarcat urmatoarele:

1. daca intri intr-un restaurant/magazin si ceri ceva in engleza, ti se raspunde in romana. Peste tot se afla un roman care sa te dea de gol,

2. cand comanzi frappe sau mancare, din partea casei ti se serveste apa cu gheata,

3. majoritatea restaurantelor ofera din partea casei bautura (lichior sau ouzo) la inceputul mesei si desertul,

4. pe plaja si in magazine sunt foarte multe tepe. Toti incearca sa te pacaleasca: fie iti incarca nota cu paine pe care nu ai comandat-o, fie iti vand fake-uri, fie iti dau sa gusti ceva si iti vand altceva.

5. romanii chiar ar trebui sa reprezinte o spaima pentru locurile civilizate cu curate. Pe cea mai frumoasa plaja, cum au venit romanii, au inceput sa pluteasca diverse prin apa; mai are rost sa mentionez mucuri de tigara stinse in nisip, desi pentru fumatori sunt aduse scrumiere?

Duminica 08.08.2010

- una dintre cele mai fericite zile din viata mea

- trezirea la 04:40 si plecat in excursie. Obiectiv: calatorie cu vaporul pana la insula Skiathos si apoi plaja Koukounaris. 

-in drumul nostru am trecut prin statiunile Platamonas, Neimpori, prin Valea Tempi, locul unde Dafne a fost transformata in dafin pentru a scapa de iubire lui Apollo. 

-din portul Achileon, ne-am imbarcat pe vasul de croaziera Elizabet, condusa de capitalul Kostas. Acesta impreuna cu familia lui s-a ocupat sa ne invete sa dansam sirtaki si sa cantam in greceste. Atmosfera a fost super si foarte distractiva. Aceasta este celebra Metaxa-Party, pentru ca ar curge rauri din bautura asta, dar la noi a fost un pic criza. 

-marea m-a ametit, nu Metaxa. Vantul si albastrul infinit mi-au intrat in suflet. Imposibil sa nu te farmece cu libertatea pe care ti-o ofera. As vrea sa plec in jurul lumii cu vaporul.. cine nu ar vrea?

- pe la amiaza am ajuns in Skiathos = umbra muntelui Athos. Am urcat la biserica si ne-am delectat cu privelistea. 

- cautand un coltisor de umbra am descoperit o oaza cu apa atat de limpede. Cu nimic nu se poate compara fericirea de a pluti intr-un imens albastru, rece si limpede. 

- din Skiathos am pornit spre plaja Koukounaris, cu nisipul ei fiiiiinnnn si sclipicios! 2 ore de plaja si inot. 

* am inotat cu pestii 

* am inotat pana la vaporul ancorat in larg. 

* am sarit de pe vapor in apa adanca. Mi-a fost o frica incredibila, de 3 ori m-am oprit cu picioare de plumb, dar pana la urma am zis wtf si am sarit!!! de 2 ori! 

* am inotat pana sub vapor si am vazut cum arata dedesubt :D

- la intoarcere am avut cea mai mare surpriza... DELFINI. Ne-a lovit narile un puternic miros de peste si apoi i-am vazut cum au sarit in lumina soarelui, luciosi si frumosi. Sunt niste fiinte atat de minunate. Happy, happy!

- am ajuns "acasa" la 23:30 si ne-am mutat pe plaja cu o sticla de Sangria, pentru a beneficia de o alta surpriza care m-a coplesit de tot!!!!!! 

Luni 09.08.2010

- zi de despartire, de bagaje, de final. 

- de dragul continuitatii, am dat in dar un pepene galben, rotund, turistilor care au venit in locul nostru la camera 202. Pentru ei - inceput, pentru noi - final. 

- la retur, am urat din nou autocarul.

- am vazut Sofia noaptea.

- si ne-am intors la Bucurestiul nostru cel de toate zilele, mai bogati si mai legati.

Poveste despre libertate

Am mai postat insemnarea asta si pe blogul vechi, dar o repet :)

Mi-am amintit de o poveste de origine italiana pe care mi-a povestit-o un fel de bard local din Auvergne, Franta, un om deosebit care calatoreste prin lume ca sa spuna si ca sa asculte povesti.

Inainte de a incepe sa o cititi, inchipuiti-va o noapte cu ceata, o incapere rudimentara, in semi-intuneric, lumanari aprinse pe jos si pe un perete un steag cu chipul lui Bob Marley pe care scrie Freedom. Atunci cand i-am spus ca apreciez decorul cu imaginea lui Bob si mesajul, mi-a povestit o istorioara pe care a cules-o in Italia.  

 

Povestea spune ca un om avea un papagal intelept care ii dadea mereu cel mai bun sfat. Atunci cand avea o problema sau o dilema ii cerea sfatul, iar papagalul il indemna spre bine. Datorita lui, omul nostru a devenit in scurt timp foarte apreciat, dobandind o mare avere si detinand afaceri profitabile.

Dupa multi ani de prosperitate datorata papagalului, omul a vrut sa il rasplateasca. Asa ca i-a zis papagalului, deja batran, sa ii ceara orice lucru pe care il doreste, pentru ca el i-l va oferi.

Papagalul a cerut sa il scoata din colivie si sa ii ofere libertatea.

Stiind ca daca elibereaza papagalul, acesta va fugi si va pierde toata avutia, omul i-a refuzat dorinta.

Vazand asta, papagalul l-a rugat sa mearga in tara lui, la fratii lui papagali si sa le povestesca viata lui ca ultim mesaj.

Omul a plecat si dupa o vreme s-a intors acasa si i-a zis papagalului ca atunci cand le-a povestit fratilor lui viata papagalului, au cazut toti morti.

Nici nu a terminat bine de povestit si papagalul a cazut si el mort.

Cand l-a vazut, omul a deschis colivia si a luat in maini trupul inert al pasarii, zicandu-si ca o sa ii ofere cel mai frumos mormant pentru a-i cinsti amintirea.

S-a apucat deci de lucrat mormantul, dar in timp ce facea pregatirile, a vazut ca trupul papagalului a disparut.

Ridicand ochii, l-a vazut viu, sus intr-un pom.

L-a intrebat ce a fost asta, iar papagalul i-a spus: "Auzind de la tine raspunsul fratilor mei, am inteles ca libertatea nu este un lucru care se ofera, ci se castiga!"

Apchon

Apchon este un sat pierduti prin muntii Frantei, in regiunea Auvergne, departement Cantal.
Cu un numar oscilant de locuitori, dar in medie de 240, Apchon este apreciat pentru peisajele frumoase si pentru ospitalitatea celor de acolo.

Apchon se afla la o altitudine de 1143 m, iar cele mai apropiate localitati sunt Riom-es-Montagnes la 5 km, Cheylade la 7 km si Saint-Hippolyte la 11 km. Apchon nu este legat prin mijloace de transport de nici una dintre ele, fiind astfel locul perfect pentru un sejur "departe de lumea dezlantuita".
La Apchon se poate ajunge cu trenul pana la Neussargues si apoi cu microbuzul pana la Riom-es-Montagnes.

Numele de Apchon vine de la alaturarea a doua cuvinte: "hache" ce inseamna secure si "nonne" - calugarita. Povestile spun ca numele Apchon comemoreaza o batalie care s-a dat pentru o printesa din regiune, care a decis apoi sa se calugareasca. Blazonul satului perpetueaza legenda.

Ceea ce face ca Apchon sa fie o atractie sunt, pe langa peisajele minunate, locurile ce pot fi vizitate:

1. Ruinele castelului medieval din Apchon
Construit intre 1408 si 1422, castelul din Apchon a apartinut uneia dintre cele mai influente si puternice familii nobiliare din Haute-Auvergne. Castelul se afla la o altitudine de 1100 metri, dominand vaile Rhue, Santoire si Marilhou.

In Razboiul de 100 de ani s-a aflat intre teritoriul cucerit de englezi si cel inca detinuti de francezi. De aceea a fost adesea atacat si a contituit un bastion pentru recucerirea vechilor teritorii. Castelul din Apchon nu mai este locuit din 1760.
In prezent, accesul este liber si reprezinta o atractie pentru minunatele privelisti. 

2. Statuia Fecioarei
Aflata vizavi de ruinele castelului din Apchon, dar la o altitudine mai mica, statuia Fecioarei merita vizitata pentru panorama. Atentie, caci varful pe care se afla, adaposteste serpi.

3. Le lavoire ancient
Aflat in centrul orasului, acest lavoar este o constructie de pe vremea romanilor si a fost folosit de-a lungul timpului de catre femeile apchoneze pentru a spala rufele. In prezent este locul de intalnire al tinerilor in sat.
In 2007, pavajul acestui lavoar a fost restaurat de un grup de tineri straini in cadrul unui proiect intercultural numit Jeunesse et Reconstruction. 

 

Grupul a participat si la refacera unor ziduri ce imprejmuiesc ruinele castelului. La poalele castelului au lasat o mica dovada a trecerii lor pe acolo.  

4. Riom-es-Montagnes
Este cel mai apropiat oras de Apchon, aflat la o distanta de 5 km. Nu este legat prin nici un mijloc de transport in comun de Apchon, dar accesul in oras se face pe o sosea nationala, putand fi parcurs si pe jos sau cu bicicleta. 

In Riom-es-Montagnes veti gasi o piscina superba descoperita pe timp de vara si acoperita cand e rece. Acest oras nu exceleaza in obiective turistice, dar este un loc potrivit pentru cumparaturi, plimbare si pentru a folosi internetul.
In fiecare joi dimineata, la Riom-es-Montagnes se tin targuri ambulante.

In august, la Riom-es-Montagnes se organizeaza sarbatoarea branzeturilor Blue d'Auvergne. Se tin degustari, targuri, concursuri de ciclism, concerte.

5. Font-Sainte
Este un mic lacas de cult aflat la aproximativ 10 km de Apchon.
Langa mica biserica romana (secolul XI-XIII) inchinata Fecioarei Maria, se afla un izvor despre a carui apa se spune ca are proprietati curative, de unde si numele locului, Fantana Sfanta. 

La Font-Sainte, pe un deal, este amplasata o cruce-monument, de unde se poate admira peisajul de la Puy Mary pana spre lacul Pavin.

De acolo, Apchon se vede mic, pierdut in vale. 

In legatura cu acest varf, circula povesti despre o tanara femeie care a innebunit dupa ce si-a pierdut iubitul, sfarsind prin a se arunca de pe stanca.
Lacasul Sfintei Maria este deschis intre 15 august si 15 septembrie. 

6. Salers
Se afla la aproximativ 50 km de Apchon si este cel mai mare oras din zona. La Salers, puteti vizita bisericile, magazinele de suveniruri, stradutele pitoresti si fermele de branza. Pentru mai multe informatii este suficienta vizitarea unui punct de informare a turistilor. Tot acolo se pot face programari pentru a vizita fermele de branza din zona.
Daca veti vizita o astfel de ferma, veti ramane marcati de mirosul specific, de metodele oarecum rudimentare de prelucrare a laptelui, dar si de minunatul gust al branzei de Cantal sau Saint-Nectaire.
Salers este cunoscut, pe langa branza ce ii poarta numele, pentru bautura alcoolica Gentiane, produsa din radacini de gentiana. Sub forma de lichior de 25%, amarui, galben, dar interesant, Gentiana de Salers sau Aveze este bautura localnicilor si isi face efectul imediat. :)

7. Puy Mary
Puy Mary este apogeul unei vizite in Cantal.
Puy Mary este un vechi vulcan, acum batran si adormit, cu o altitudine de 1783 m. 

Contrar asteptarilor, numele de Puy (varf) Mary nu vine de la numele Fecioarei, ci de la Marius (sec. III/IV), discipolul Sfantului Austremoine, primul evanghelizator al regiunii Haute Auvergne. Mostele lui se afla la Bazilica Notre-Dame-des-Miracles, la Mauriac.
Puy Mary face parte din Parcul Natural Regional al Vulcanilor din Auvergne, alaturi de Puy Sancy, Puy-de-Dome etc. 

Pornind de la gura Pasului Peyrol (1589 m) se poate ajunge la varf, mergand pe jos, in 30-45 de minute. Pas de Peyrol este cel mai inalt pas rutier din Masivul Central. In timpul iernii este impracticabil fiind complet inchis circulatiei din noiembrie pana in mai. Din cauza altitudinii, vremea este instabila, trecand de la soare la ploaie in decurs de cateva zeci de minute.

In varf veti descoperi o masa rotunda de orientare, care infatiseaza zarea si numele fiecarui varf.
Puy Mary are aproximativ 6,5 milioane de ani si s-a format prin acumularea de lava, fiind apoi erodat de gheata, ceea ce i-a dat forma piramidala actuala. 

Este inconjurat de 7 vai glaciare care pornesc sub forma de stea, in jurul varfului.
Puy Mary este vizitat in medie de 600.000 de vizitatori pe an. Stiu ei de ce vin!
Privelistea este minunata! 

8. Aligot
Dupa un traseu turistic ce include Puy Mary, nimic nu se potriveste mai bine decat o masa traditionala Cantalului.
Pe langa fromage-ul exceptional, in Apchon puteti degusta preparatul numit Aligot.
Este specific in intreg Masivul Central, iar numele ii deriva de la "aliqu'ot", derivat la randul lui din "aliquod" - "ceva" in latina.
Se prepara din cartofi fierti care se mixeaza, ca si in cazul piureului, dar la care se adauga smantana, unt, un anumit tip de branza numit "tome fraiche", asemanator casului nostru si un strop de usturoi.
Acest amestec permite aligotului sa fie elastic si absolut delicios. Se mananca de cele mai multe ori alaturi de carnati prajiti.
In Apchon il puteti gusta preparat astfel la mesele festive, care sunt organizate des de catre Comité de fetes. 

In Apchon va puteti caza la hanul local. 
Va puteti distra in Salle de fetes cu ocazia evenimentelor organizate de primarie. Daca mergeti in august, pe 15 veti putea participa la intrecerea intracomunala Apchon-Cheylade, care presupune jocuri, concursuri si distractie... poate chiar si o baie fortata intr-o piscina cu paie.
Tot in august, se organizeaza Le repas des Quartiers. Apchonul se imparte in 4 cartiere si fiecare gateste preparatele sale specifice. Locuitorii participa la pregatirea si apoi la consumarea lor. Un juriu decide care masa a fost mai buna. Seara se organizeaza discoteca.

Apchon, cu toate obiectivele, reprezinta o oaza de puritate. Acolo timpul trece altfel.
Acolo timpul se masoara altfel. Se masoara, nu in minute si ore, ci in rasarituri si apusuri, in clipele de libertate.
Apchon iti lasa in suflet o doza de dependenta pentru verde, pentru curat, pentru cantecul vacilor care se duc la culcare si umplu vaile si muntii cu sunetul talagilor lor.
Cand pleci din Apchon este imposibil sa nu promiti aerului si castelului ca te vei intoarce. 
E imposibil sa le nu strigi "je vous aime"!

Surse: 
http://fr.wikipedia.org
http://surlad49.skyrock.com
http://bricous15.skyrock.com