Incepusem sa visez la mare de ceva vreme.
Ma tot gandeam la un post pe care il publicasem pe weblog, cand locuiam acolo.
Ziceam asa:
"Pe cine nu il apuca subit dorul de mare atunci cand e soare si cald afara? Eu asociez caldura si aerul proaspat cu marea, o mare albastra rau si foarte mare :)
Inchipuieti ca te afli pe malul marii, pe nisip. Esti un pic mai gros imbracat pentru ca bate vantul si tragi de manecile hainei ca sa iti cuibaresti mainile. Auzi in departare pescarusii cum se ciondanesc pe cine-stie ce bucata de mancare si deslusesti venind prin vant sunetul unui cantec, te straduiesti sa iti dai seama ce melodie e, dar nu poti pentru ca marea urla. Cum stai tu pe nisip si respiri, simti in plamani sarea marii si uneori pe pielea ta mai ajung picaturi din apa ei. Tocmai adineauri ai simtit pe buze un strop de sare! Iti umezesti buzele si ridici ochii spre cer, un cer de primavara, albastru-alb pe care marea il oglindeste.
Eu m-am intins pe nisip, privesc cerul si ascult marea. Tu?"
Ma tot gandeam ca nu am mai vazut-o demult, ca ii uitasem mirosul.
Si in a doua zi de Pasti, prietenii nostri ne-au ispitit. Ne-am urcat in masina si am plecat spre ea.
Drum usor, entuziast, pentru ca stiam ce urmeaza.
Am coborat la ea pe la Plaja Modern din Constanta.. plaja murdara si neingrijita. Insa ea! Ea era mai albastra ca niciodata, mirosea a sare si imi aparea in fata ochilor asa cum imi aparea in vis. Superba.
Nici nu am mai vazut in jur.
Din nou, atingerea ei m-a furnicat si am realizat ca o iubesc mai mult decat pe orice mare greceasca, pentru ca ea e neagra, turbata si pentru ca in fata ei pot sa stau doar privind-o in timp ce imi trag manecile hainei ca sa imi cuibaresc mainile.
Ma tot gandeam la un post pe care il publicasem pe weblog, cand locuiam acolo.
Ziceam asa:
"Pe cine nu il apuca subit dorul de mare atunci cand e soare si cald afara? Eu asociez caldura si aerul proaspat cu marea, o mare albastra rau si foarte mare :)
Inchipuieti ca te afli pe malul marii, pe nisip. Esti un pic mai gros imbracat pentru ca bate vantul si tragi de manecile hainei ca sa iti cuibaresti mainile. Auzi in departare pescarusii cum se ciondanesc pe cine-stie ce bucata de mancare si deslusesti venind prin vant sunetul unui cantec, te straduiesti sa iti dai seama ce melodie e, dar nu poti pentru ca marea urla. Cum stai tu pe nisip si respiri, simti in plamani sarea marii si uneori pe pielea ta mai ajung picaturi din apa ei. Tocmai adineauri ai simtit pe buze un strop de sare! Iti umezesti buzele si ridici ochii spre cer, un cer de primavara, albastru-alb pe care marea il oglindeste.
Eu m-am intins pe nisip, privesc cerul si ascult marea. Tu?"
Ma tot gandeam ca nu am mai vazut-o demult, ca ii uitasem mirosul.
Si in a doua zi de Pasti, prietenii nostri ne-au ispitit. Ne-am urcat in masina si am plecat spre ea.
Drum usor, entuziast, pentru ca stiam ce urmeaza.
Am coborat la ea pe la Plaja Modern din Constanta.. plaja murdara si neingrijita. Insa ea! Ea era mai albastra ca niciodata, mirosea a sare si imi aparea in fata ochilor asa cum imi aparea in vis. Superba.
Nici nu am mai vazut in jur.
Din nou, atingerea ei m-a furnicat si am realizat ca o iubesc mai mult decat pe orice mare greceasca, pentru ca ea e neagra, turbata si pentru ca in fata ei pot sa stau doar privind-o in timp ce imi trag manecile hainei ca sa imi cuibaresc mainile.
