duminică, 7 februarie 2010

Unplugged

Ca de fiecare data cand am vazut unplugged-ul Nirvana, ma cuprinde aceeasi senzatie trista de "prea devreme".
Si la fel se intampla si cu Alice in Chains.

Sambata si duminica

Am avut un week-end frumos... si inca nu s-a incheiat.
Sambata am fost gospodina si am gatit pentru prima data ciorbita a la grec si iahnie. Seara m-a vizitat iubitul si am fost inconjurata de o senzatie foarte placuta de confort. Seara m-am delectat cu Matrix, prima parte. Surprinzator, mi-a placut sa il revad.
Azi, am mers in Auchan ca sa caut o carte, pe care nu am gasit-o. Se pare ca a disparut din toate librariile din Bucuresti. E vorba de Oscar si tanti Roz.  Nici macar la Humanitas nu se mai gaseste :((
Am mers pe jos, prin muntii de zapada de afara, vreo 5 km. Am baut cafea, ne-am plimbat si m-am simtit calda si copil.
Acasa, binevoitorul Twigg mi-a trimis concertul pe care Metallica l-a avut la Nimes (nu la Roma) anul trecut, pe vechiul amfitetru de acolo (nu pe Colosseum). Suflet si piele zbarlita! Numai de-ar reveni in Romania!
Mi-a trimis si Faith no More, un concert din turneul Reunited, acelasi pe care l-am vazut si noi la Sala Polivalenta. Asta nu m-a mai impresionat, pentru il vazusem deja de vreo 10 ori pe youtube. Dar e bine de avut!
Inca 1h si 10 min si imi incepe filmul pe Acasa. Da! Filmul meu! Am vrut sa il vad aseara, caci il am pe PC, dar am zis lasa, si azi am aflat ca il difuzeaza la tv. Se cheama Ever After.
Imi place mai mult sa vad filme la tv, decat la PC.
Ma gandesc cu groaza la cum voi ajunge maine la serviciu. Cred ca de la Pacii o sa fiu nevoita sa merg pe jos, fiindca 136 nu vine cum trebuie nici cand e soare, daramite acum... Sunt vreo 4 statii de masina. Si am si o intalnire oarecum pretentioasa, cred ca ar fi de dorit sa fiu prezentabila... hmm.
Acum ascult Nirvana Unplugged in New York, pe youtube.



Anomalii - Joey Goebel


Anomalii este o carte ciudata, despre oameni "ciudati" care nu vor sa se supuna tiperelor societatii.
Joey Goebel, autor si al cartii "Torturati-l pe artist", a adunat povestile a 5 indivizi uniti de pasiunea pentru rock si de viziunea asupra lumii. 

Aurora are 18 ani, este fiica unui preot, a fost satanista, punea in scena ca stripteuza Infernul lui Dante si propovaduia prin dansul ei ne-depersonalizarea. Inceputul cartii o surprinde in alta ipostaza de rebeliune: in scaunul cu rotile pentru a scapa de permanentele avansuri ale masculilor.
Opal este o batrana de 80 ani, rockerita to the bone, nimfomana. Ea este babysitterul lui Ember, o fetita de 8 ani, care uraste pe toata lumea mai putin pe prietenii ei, viseaza razbunari sangeroase si apocalipse intunecate.
Ray este un irakian care a venit in America pentru a-l gasi si pentru a-si cere scuze unui soldat american pe care l-a ranit in Razboiul din Golf. Intre timp se indragosteste de America.
Luster este filozoful povestii. Provine din ghettou, fratii lui, toti pe nume Jerome, sunt traficanti de droguri, iar el viseaza sa devina rock star. Filosofia lui este bazata pe ideea ca lumea este formata din "umanoizi" care urmeaza vesnic acelasi traseu, care gandesc la fel, in rutina, in mediocritate.
Aceste 5 personaje reprezinta 5 variante de a gandi liber, de a nu fi "la fel". Toti 5 viseaza sa schimbe lumea cu muzica lor si sa aiba alta soarta decat asteapta cei din jur de la ei. 

Ramane de vazut daca autorul le va permite acest lucru.
Oare va fi Ray ceva mai mult decat un arab? Opal ceva mai mult decat o bunica? Ember ceva mai mult decat un copil? Aurora decat o virgina? Iar Luster ceva mai mult decat un delincvent?