Scumpul meu,
A trecut ceva vreme, dar nu inseamna ca nu ai fost in gandurile mele in fiecare zi, doar ca viata aceasta de care tu nu te mai bucuricu toate minunile si durerile ei m-a inlantuit si nu am mai scris.
A fost ziua ta. Si... printr-o minune am reusit sa te duc intr-unul din locurile cele mai sfinte pentru mine. Am stat si am privit zarea printre lacrimi si am stiut ca esti cu mine. Sper ca ti-a placut acolo. Nici tu nu te-ai lasat mai prejos si mi-ai oferit in dar un "bine".
Am fost si la mare. Si cand am atins prima data valurile ei, m-am gandit la tine si la libertatea pe care noi doi o simteam in fata marii. As fi vrut sa te sun sa o auzi, asa cum am facut de fiecare data... Am sunat-o pe prietena ta si i-am dat-o ei la telefon. Mi-ai lipsit foarte mult cat timp am stat in fata marii.
Apoi, zilele astea mi-ai revenit din nou in ganduri, intr-o maniera mai putin placuta decat cele de sus. Te tot vad cum stateai in intins langa pat in ziua aia. Azi cand am plecat la pranz mi se parea ca soarele lumina si dogorea exact cum o facea cand eu mergeam spre casa dupa ce am primit vestea.
Mai e putin si vine septembrie. Luna pe care o urasc cel mai mult, ea m-a luat pe mine, ea mi te-a luat pe tine, tot ea imi va lua ceea ce iubesc atat de mult.
Sunt un copil singur si coplesit.
Stai cu mine si ajuta-ma sa nu mai doara. Ajuta-ma sa nu raman singura de tot.
