Dragul meu,
Sunt 5 luni. Si
sunt la un pas sa aflu. Si nu sunt pregatita. Pot sa fiu sincera cu tine si sa
recunosc ca nu sunt pregatita si ca o mare parte din mine nu vrea sa
stie ? Pentru ca ii e teama. Pentru ca nu vrea sa fie chinuita de alte cosmaruri,
de alte cautari pe internet si de alte ganduri legate de ce ai simtit in
clipele acelea.
Dar o sa aflu. O
sa tin ochii deschisi, cum i-am tinut si in ziua aia de acum 5 luni, cand m-am
furisat in camera ta desi nu aveam voie, sub pretextul ca raspund la telefonul
fix si te-am privit. Si desi stiam ca imaginea aceea o sa imi ramana intiparita
si ca o sa ma bantuie, am tinut ochii larg deschisi. Am facut rau, pentru ca e
prima imagine care imi vine in minte cand ma gandesc la tine. Si ma lasa fara
aer.
