Ultima carte citita, mi-a atras atentia asupra unor chestii.
La un moment dat contine un pasaj despre a fi deschis.
Iar cand personajul acela alege sa se deschida, din el iese lumina.
Ma intreb cati dintre noi suntem deschisi.
Ma gandesc la propria persoana si vad ca de prea multe ori am un zid in jurul sufletului. Rar sunt deschisa pentru a da si a primi cu adevarat.
Iar zidul este unul de protectie si este format din adaptari la situatii si din "roluri" pe care le joc pentru a supravietui in lume.
Cand las jos zidul asta - constient sau inconstient - ma cuprinde o senzatie de vulnerabilitate si de blandete. Ca si cum m-as lasa moale si as vibra in ritmul in care vibreaza si universul. E o senzatie de pace si de intoarcere acasa.
Voi simtiti zidul care va inconjoara?
La un moment dat contine un pasaj despre a fi deschis.
Iar cand personajul acela alege sa se deschida, din el iese lumina.
Ma intreb cati dintre noi suntem deschisi.
Ma gandesc la propria persoana si vad ca de prea multe ori am un zid in jurul sufletului. Rar sunt deschisa pentru a da si a primi cu adevarat.
Iar zidul este unul de protectie si este format din adaptari la situatii si din "roluri" pe care le joc pentru a supravietui in lume.
Cand las jos zidul asta - constient sau inconstient - ma cuprinde o senzatie de vulnerabilitate si de blandete. Ca si cum m-as lasa moale si as vibra in ritmul in care vibreaza si universul. E o senzatie de pace si de intoarcere acasa.
Voi simtiti zidul care va inconjoara?
Putem fi permanent deschisi?
