vineri, 17 august 2012

Fantezie

Imaginea unui praf de sclipici
In care soarele se reflecta.
Asa cum se vede nisipul in apa marii,
Asa cum fardul meu de pleoape se vede pe obrazul tau cand te sarut pe gat.

Lumea toata pare acoperita cu acest sclipici,
Iar cand vantul bate, il imprastie spre noi
Si ne imbraca cu aripi sidefate.
Tu ai pleoapele colorate...

Eu tin in par suvite arzatoare..
Si zburam mana in mana, 
Ca niste pasari calatoare.
Doar doua fiinte inaripate.


Intre

Sunt intre albastru si rosu.
Oare in ce masura pot amesteca pentru a obtine violetul?

Sunt intre frunze verzi care ating cerul si radacini puternice.
Oare cat ma pot agata de trunchiul de copac?

Sunt intre "undeva" si "aici".
Oare cat pot gusta "acum"?

Born to Die

Am descoperit si eu Lana del Rey, cu un decalaj de aproape 1 an fata de colegele de facultate care ii aduceau ode pe facebook.
Iar Lana are un cantec ce se cheama Born to Die.

Toti ne nastem si toti murim.
Insa nu ne nastem ca sa murim.
Ar insemna ca toate evenimentele, trairile si sperantele ce ne-au marcat existenta sa fi fost in van. Cam mare risipa de energie si de efort.. 
Nu ne nastem CA SA murim, ne nastem ca sa traim si la final murim.
Si cu cat vom tine aproape ideea ca la un moment dat se va termina (dupa ce vom depasi panica), vom trai fara sa mai lasam pe maine, caci maine s-ar putea sa nu mai fie.

Ce va fi dupa momentul X...nu stim si nu stim nici daca ce am trait va mai conta..poate ca ne vom stinge ca o lumanare si punct.

Ce este cert e ca in aceasta cursa din punctul A in punctul B, unde e A este nasterea, iar B finalul, in momentul sosirii tot ce va conta va fi cu ce am reusit sa ne imbracam sufletul.

Iar sufletul se imbraca traind.