Despre fericire

Scriam ieri ca sufletul e singurul lucru pe care nu il poti compromite. 

Si totusi, daca facem asta zilnic, complacandu-ne? 

Iar seara cand stai intins pe partea ta de pat, cu ochii in tavan realizezi ca poate fi mai bine, poti avea mai mult. 

Numai ca a doua zi, gasesti iar scuze si continui in compromis. 

Ce e fericirea? 

Oare momentul in care respiri si simti ca nu mai depui efort? Cand vine de la sine? Cand zambesti din inima? Cand poti ramane singur cu tine si sa spui e tot ce imi doresc, aici e acasa?

Cati dintre noi suntem fericiti? Cati ne prefacem ca suntem? Cati ne gandim la asta?
Cati dintre noi ne gandim si la fericirea celorlati?

Si daca totusi nu poate fi atinsa? Daca ne momeste ca exista, ca o Fata Morgana in desert, doar pentru a ne epuiza cautand-o?

Insa daca exista, lumea toata ar fi a noastra. 

In "Dragostea dureaza 3 ani" am gasit un citat care mi-a placut mult si care se potriveste cu aceasta seara ce a inceput minunat si s-a terminat cu intrebarile de mai sus.

Iata-l:

"N-avem dreptul sa fugim de fericire. Majoritatea oamenilor nu au sansa noastra. Cand se plac, nu se indragostesc. Sau, cand se indragostesc, nu merge treaba in pat. Ori, cand merge treaba in pat, n-au ce sa-si mai spuna dupa."