luni, 10 februarie 2020

Tu

Aveai parul facut in tepi. Hanoracul tau rosu flausat venea peste o bluza de trening gri si pantaloni largi.
Aveai trupul subtire, de baietandru si erai mai scund decat mine. Te-am simtit lipindu-te de mine si cum mi-am pus barbia in găoacea gatului tau si carnea ta era mladie si tanara si atat de cunoscuta.

Eram in vis si te-am vazut venind. In vis mintea mea de om treaz a constientizat ca e doar vis si am gandit ca trebuie sa profit de vis ca sa te imbratisez.
Caci zile intregi din ultimii 6 ani, 4 luni si 17 zile m-am rugat si am visat si am urlat macar pentru atat. Pentru a te mai putea simti macar o data. Macar o data sa iti vorbesc, sa te ating, sa iti aud vocea, sa iti pot spune ca te iubesc si sa ma auzi.
In vis nu ti-am zis nimic din toate astea, ci doar m-am repezit ca un om tare insetat spre cel mai ademenitor izvor, m-am repezit spre tine si te-am imbratisat. Si erai tu. In găoacea gatului tau cum stateam, imi imbratisam fratele ce a ramas mereu tanar si eram fericita. Pentru prima data de cand ai plecat, am fost fericita cu gandul la tine. Si acum simt la fel... ca am primit un dar nepretuit aseara. E prima data cand te visez si nu plang de durere. Am plans de fericire.