Nimic nu poate fi mai mult decat ceea ce este.
Marea este mare, soarele este soare, ciulinele este ciuline.
Noi suntem cei care le investim sens… si astfel marea devine
libertate, soarele viata, iar ciulinele..ce-o fi el.
Nimeni nu vrea un ciuline. Ce sa faca cu el?
Ciulinele se
agata de haine, le strica, nu miroase frumos, nu este fin ca alte flori, nu
este aspectuos, supravietuieste usor in orice mediu.
Se pare ca are o
intrebuintare in medicina homeopata, extractul lui avand proprietati in
detoxifierea ficatului. Si cam atat. Saracul ciuline… o planta ocolita de toata
lumea.
Daca un ciuline apare in gradina ta de flori, il smulgi fara
sa stai pe ganduri. Nu are ce cauta acolo.
Atunci cand ciulinele este uscat, din floarea aceea mov a
lui apar niste fulgi zburatori pe care copiii (si uneori, eu) le prind in zbor,
le numesc cu o dorinta si le baga repede in san ca sa se indeplineasca.
Dar daca ai o samanta si o gradina la dispozitie, nu pierzi
nimic daca o plantezi sa vezi ce rasare. Poate ca va fi o planta ce are spini,
dar nu e ciuline.
