miercuri, 2 iulie 2014

Scrisoare catre fratele mai mic

Fratiorul meu,

Am nevoie de tine. Am nevoie sa ma ajuti. Am nevoie sa imi arati ca am facut bine ca am crezut in minuni. Am nevoie sa imi arati ca iubirea invinge. Am nevoie de ajutorul tau.

Ma simt foarte singura si trista.
Ma simt uitata si pierduta.
Simt din nou toata durerea pierderii pe care am simtit-o cand ai plecat. Dar tu nu mai esti aici sa mi-o provoci tu, esti plecat demult.
M-am agatat de lucruri frumoase si am crezut. Si am pus mult suflet.
Si m-am rugat mult lui Dumnezeu, inca ma rog.

Nu doar ca am ales sa cred in minuni, chiar cred cu tot sufletul. Inca mai cred, dupa cum se vede.

Nu vreau sa raman singura.

Tu stii cel mai bine, stiu ca tu m-ai intelege dintr-o clipita. Poate fara sa iti spun prea multe, tu ai stii totul atat de clar.

Am nevoie de ajutorul tau. Am nevoie sa fii tu minunea mea.
Daca toti avem dreptul la o minune din partea celor care nu mai sunt, te rog ca aceasta sa fie minunea pe care mi-o faci mie.

Stiu ca toate lucrurile se termina la un moment dat, nu stiu infinitul cat de infinit este. Sentimentele noastre poate sunt infinite, dar noi, lucrurile, toate se termina la un moment dat. Stiu acest lucru. Multe dintre ele se termina prea devreme, prea crude, prea fara speranta zilei de maine.
Cand un mar tanar, frumos cade din pom pentru a putrezi pe pamant este foarte trist, nu mai are sansa de a se coace, de a fi cules, nimeni nu se mai poate bucura de el. Merele ar trebui sa putrezeasca doar atunci cand le-a trecut vremea. De ce sa scuturi un pom ale carui fructe nu sunt coapte inca? Nu e pacat de ele?

Prea devreme.

Asa ca, fratiorul meu, te rog ajuta-ma. Sper ca ma auzi si ca nu imi refuzi aceasta rugaminte. Fa-mi o minune.
Promit sa iti multumesc cum pot mai bine cand ne vom reintalni.