luni, 26 mai 2014

8 luni

Exact in noaptea cand se fac 8 luni te-am visat iar. 
Trebuia sa merg la o consultatie de nutritie si nu stiu cum se face dar tu erai internat acolo. Era un baiat care m-a luat de la receptie si m-a dus la tine, arata precum camera ta. 

Erai intins pe pat, inconstient, zicea ca iti face perfuzii. Cand mi-ai auzit vocea, ai inceput sa te zbati si ai alunecat din pat. Impreuna te-am ridicat si te-am pus la loc, dar te-ai lovit putin la cap. A zis ca nu ai mai mult de 8 kg. Intr-adevar, erai foarte usor. 
Si in timp ce eram aplecata peste tine, cautam sa vad daca moartea s-a instalat, incercam sa te miros ca sa vad daca mirosi a moarte. 
Nu miroseai, nu inca. 

Impresia lasata de vis este ca eu traiesc viata mea cu grijile si bucuriile mele, iar tu acum te chinuiesti. Sunt 8 luni si m-am trezit cu gandul asta. Ma rog zilnic pt odihna ta...si totusi daca nu ti-ai gasit-o? Daca iti e rau unde esti acum? Gandul acesta ma doare mai tare decat faptul ca nu mai esti.