Niciodata nu mi-au placut mainile mele, parca erau prea butucanoase, prea mari, prea...
Insa, din iunie de cand am inceput activitatea pianesca, pe zi ce trece le apreciez tot mai mult. Degetele mele parca sunt mai lungi, forma mainii mai echilibrata si imi plac pentru ca acum stiu ce minuni pot lua nastere din miscarea lor.
Aseara am decis sa incerc sa invat "River flows in you", stiti voi... melodie - piatra de hotar.
Si am inceput timid, cu mana dreapta doar, iar degetele se razvrateau: in loc de "la" apasau un "si", in loc de "la-do" calcam stramb.
Insa, dupa eforturi si cativa peri albi, am reusit sa invat primele masuri si cateva fragmente mai usoare.
Am banuit la bun inceput, inainte de a incepe lectiile ca "River flows in you" este o melodie de "la", pentru ca nici o alta nota nu exprimă curgerea precum "la".
Azi ma simt insufletita de un aer melodios. Imi privesc mainile pe tastatura, cu unghii scurte, ne-inrosite si imi par mai frumoase ca niciodata.
