Toti avem avionul nostru de aur.
Inchidem in el vocea bunicilor sau dealuri marete sub cer albatru sau o amintire cu albastrele, lanuri de grau si o rochita neagra cu flori rosii, din care se prelungea un brat de copil ce tinea mana unei mame.
Amintirea nu doare.
Fericirea nu doarme.
Timpul, acest avion de aur, trebuie sa luceasca si sa zboare in soare.
