Pe noi ai nostri ne-au facut din iubire.
Doi oameni ce s-au cunoscut la maturitate si au ajuns sa ne dea noua viata.
Mama cu nume de gratie a bucuriei si tata, un om care merita mult mai mult, atat de mult mai mult de la viata asta.
Nu iubirea lor a murit. Din noi 4, am ramas doar noi 3. Cat de groaznica trebuie sa ii fost mamei constientizarea ultimelor clipe la gandul ca ne lasa pe noi, Soarele si Luna ei.. 2 copii mici, prea mici ca sa ramana fara ea. Prea mici ca doar cuvantul "mama" sa ne sune atat de stingher in urechi si suflet.
Am crescut cu acest gol. Stiu sigur ca la tine golul a fost si mai mare pentru ca atingerea ei a fost mai putina, eu mi-am luat mai multa doza de mama.
Dar...
Azi iti scriu pentru ca ma gandesc la tine mai intens. Este ziua ta!
Le-am luat colegilor niste biscuitiii.. yummmy.. f buni. Sper ca ti-au placut!
Stii ce cred? Cred ca acum, seara fiind, esti pe prispa acelei case unde ma astepti impreuna cu mama. Este vorba de casa aia care are in spate muntii si in fata marea. Esti pe prispa, ai o Silva neagra asezata langa, tii chitara in brate, incerci sa canti Stand by me si te gandesti cum sa faci sa ma suni sa imi dai sa aud marea si sa imi canti la chitara in telefon sa vezi daca recunosc melodia, daca ti-au iesit bine acordurile.
As vrea atat, atat de mult sa gasesti calea aia de a ma suna. Suna-ma si canta-mi si lasa-ma sa iti urez La multi ani, caci atata timp cat eu voi trai va fi mereu ziua ta, vei trai si tu chiar daca vei fi mereu la 25 de ani.
