Prima zi veritabila de toamna. Scriu din parc. Soarele se pregateste sa
apuna, lacul e luminat in portocaliu, niste copii fac baie in fata mea
desi eu tremur de frig pe banca. Am coborat un deal la vale cu rolele,
iar mainile mi-au fost incalzite.
A venit toamna.
Cu toata frumusetea ei,
uneori o urasc. Toamna miroase a incertitudine si a despartire, a frunze
moarte si a fum. "Amintiri par( )fumate".
Asta vara am deschis niste fermoare si prin ele a intrat lumina si m-am incalzit atat
de bine incat am decis ca nu mai am nevoie de ele. Dar am uitat ca la un
moment dat vine toamna si ca in acest anotimp, fermoarele mi-ar fi de
mare ajutor.
Fii haina mea ca sa nu mai am vreodata nevoie de fermoare.
