duminică, 28 februarie 2010

Sperietura

In seara asta am tras o asa sperietura incat am crezut cam albit. 
Vorbisem cu prietena mea reala si in acelasi timp blogosferica despre blesteme, ea - ca o baba de la ea la tara ar face, eu ca nu cred.
In drum spre casa, am tot dezbatut eu cu mine aspectele. 
Am ajuns la mine la etaj, becul stins, tocmai cand ma gandeam la forte intunecate m-am impiedicat de ceva, care a miscat. Miscarea aceea m-a speriat infiorator.
Era de fapt Fetita blocului care ma place si pe care o plac. Dormea pe preșul vecinului meu... 
Fetita este dependenta de adrenalina. O fi crezut ca am si eu nevoie un pic...
Caine nebun!

Dorinta lu' Raze

Loc - T(h)e Place


T(h)e Place este un mic bar aflat in apropiere de Piata 1 Mai.
Atmosfera este placuta, muzica buna si servesc o minunata bere nefiltrata.

Amenajat in stil retro, in T(h)e Place ai unde sa iti arunci privirea: fie ca te uiti la sobele din teracota, la perechea de schiuri incrucisate pe tavan, la lampile de pe pereti sau la tablourile cu un Bucuresti vechi.
Este un local primitor si numai bun pentru a petrece dupa-amiezi innorate.
Preturile sunt ieftine, iar un Long Island costa 15 lei si o bere nefiltrata 8 lei.

T(h)e Place
Alexandru Campeanu 36
Tel.: 0743 951 281


Alegere

Sunt oameni care considera ca li se cuvine totul si oameni care pleaca de la premisa ca trebuie sa merite ca sa primeasca. 
Care atitudine o fi corecta?

vineri, 26 februarie 2010

Bigmouth strikes again

Inca un cantec si ma culc.
Placebo (Twigg iti era dor?), cantec mai vechi - Bigmouth strikes again.
Cam sadica, dar suna foarte bine.


Sweetness
sweetness I was only joking when I said
I'd like to smash every tooth in your head.
Oh sweetness
sweetness I was only joking when I said
by rights you should be bludgeoned in your bed.

And now I know how joan of arc felt
now I know how joan of arc felt
as the flames rose to her roman nose
and her discman started to melt

Bigmouth la da dum da da
bigmouth la da da da, bigmouth strikes again
and I've got no right to take my place
in the human race
Oh
bigmouth la da dum da da
bigmouth la da da da
bigmouth strikes again
and I've got no right to take my place
in the human race

And now I know how joan of arc felt
now I know how joan of arc felt
as the flames rose to her roman nose
and her megadrive started to melt

All the young dudes

Un cantec pe care ma mai trezesc ascultandu-l si imi place tare:

joi, 25 februarie 2010

Dimineata in cantec

Ma tot gandesc ce melodie s-ar potrivi cu dimineata asta.
Si cred ca am gasit:


Voi cu ce melodie ati asemana dimineata de azi?

marți, 23 februarie 2010

Revolucion

Miscare impotriva celor care nu stiu sa tina secrete!
Cine se alatura? :)


luni, 22 februarie 2010

Buchet

Am chef de ghiocei si de zambile si de narcise, asa cum se vedeau si cum miroseau in gradinita din fata casei de la tara.
Ah, si de micutele viorele, cum razbeau ele prin pamantul ud, incercand sa isi croiasca drum spre cerul insorit.
Stiati ca noi, la job, nu avem voie pe birou cu flori & lichide & mancare?
As vrea o macar o frunza verde pe biroul meu. La ce pofta de natura am azi, mi-ar fi suficienta.


sâmbătă, 20 februarie 2010

Soare si Tian

Ce frumos este afara! Soare!
Numai ca soarele asta m-a trezit azi dimineata brusc si total neadecvat, intrandu-mi in ochi. 
Din cauza, vreau eu sa cred, m-am trezit cu durere de cap.
Am dat gata o cafea la Mc si am zis ca ma va lasa in pace. Insa nu a fost asa. M-am intalnit cu niste prieteni ca sa cumparam ceva si pe drumul spre casa am crezut ca imi dau obstescul sfarsit din cauza durerii. M-am încăpățânat sa nu iau nimic, dar nu am rezistat. La 10 minute dupa o pastila de agocalmin eram ca noua. 
Rele migrenele. Rar, dar atunci când ma mai lovește vreuna, îmi paralizează complet viata. 

Printre altele, ma aflu in razboi cu Tian, motanul. De cand am schimbat covorul, in semn de protest ca nu mai are pe ce sa isi ascuta ghearele, a inceput sa distruga canapelele si fotoliile. 
I-am cumparat o dracovenie din Auchan, special pentru ascutit gheare, dar nici nu vrea sa se uite la ea. 

Cum sa il conving?

vineri, 19 februarie 2010

This is the life - Amy MacDonald

Imi place foarte mult melodia de mai jos. 
Parca este un strigat de libertate. 


Oh the wind whistles down
The cold dark street tonight
And the people they were dancing to the music vibe
And the boys chase the girls with the curls in their hair
While the shy tormented youth sit way over there
And the songs they get louder
Each one better than before

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?
Where you gonna sleep tonight?

So you're heading down the road in your taxi for four
And you're waiting outside Jimmy's front door
But nobody's in and nobody's home 'til four
So you're sitting there with nothing to do
Talking about Robert Riger and his motley crew
And where you're gonna go and where you're gonna sleep tonight

And you're singing the songs
Thinking this is the life
And you wake up in the morning and you're head feels twice the size
Where you gonna go? Where you gonna go?
Where you gonna sleep tonight?

joi, 18 februarie 2010

Metallica revine in Romania

Gratie amicului meu, am aflat ca Metallica revine in Bucuresti anul asta!
Yessssss!!!!
25-27 iunie, cu ocazia festivalului Sonisphere! Cu ei vin si Slayer! 
Si e oficial: pe site-ul Metallica si pe site-ul festivalului.

Zboara, timpule, zboara! :)

Am inceput sa numar zilele.
Incepand cu 14 februarie (ciudata coincidenta cu Valentine's Day) am luat o decizie. Ceva ce se va concretiza un pic-un pic mai incolo.
Mi-am propus sa nu vorbesc despre asta, sa nu ma mai gandesc, sa nu numar zilele. Dar NU POT sa ma abtin!
Ma mananca degetele sa scriu ...
Totusi nu o sa va spun, pentru ca am superstitia ca daca vorbesc despre ceva ce imi doresc nu se mai indeplineste.
Dar sa stiti ca Raze .. numara zilele!


miercuri, 17 februarie 2010

Activitate musculara


Luni am lucrat la sala: brate, biceps, spate, pectorali (:D o sa fiu mai ceva decat Nicoleta Luciu) si inca un muschi, cel care leaga coastele de spate.
Pentru ca azi e a doua zi de dupa: am febra musculara, in special la acel muschi ce leaga coastele de spate. Nu pot sa imi ridic geanta pe umar.
Ieri, am lucrat piciorusele cu tot ce presupun ele. Maine voi avea febra si la picioare.
Sa mai merg si diseara ca sa lucrez abdomenul si zona lombara, ca sa fiu de nemiscat toata saptamana?

Imi place sala pe care o frecventez.
Este spatioasa, muzica este antrenanta si data tare, aparatele sunt diverse (desi le lipsesc vreo 2 absolut necesare), baietii de la receptie sunt niste pusti de treaba.

Majoritatea practicantilor este compusa din baieti.
Majoritatea baietilor este compusa din genul "macho - privire aruncata".
Sunt bineinteles si practicanti ce vin ca sa se antreneze, dar cei mai multi vin sa "socializeze".
Eu ma amuz teribil.
Pe pe bicicleta mea le observ privirile aruncate in dreapta, in stanga, pentru a surprinde privirile celorlalti, strambaturile atunci cand ridica mai mult decat pot, scanarea fiecarei fete care vietuieste pe acolo.

Eu sunt ca o floare.
Mi-am propus sa profit de experienta lor in domeniu si de buna-vointa de a se baga in seama. Asa ca luni am folosit aparate la care nici nu visam, chiar s-au bucurat sa imi arate cum, si am impins la piept, cot-la-cot cu ei. E adevarat ca ei cu 50 kg, iar eu cu 10.

luni, 15 februarie 2010

Vis


Vi s-a intamplat sa visati in mod constant un anumit loc? Fara sa il cunoasteti, fara sa il fi vazut vreodata.
Mie mi s-a intamplat.
Cred ca este a 3-a oara cand visez acest loc.
Este undeva la munte, pe acel deal se afla o casa la care se ajunge urcand o poteca serpuitoare.
La baza dealului se afla un zid de aproximativ 1 metru inaltime, facut din pietre de rau. El sustine greutatea dealului.
Iarba acolo nu este niciodata verde crud, ci un verde-galbui, spre toamna. Poteca este batatorita. Printre firele de iarba cresc flori de munte violet.
Casuta este vesela, din piatra de rau. Cerul senin si atat de albastru.
Mereu cand ma intorc in vis acolo, ma simt ca si cum m-as intoarce la tara la bunicii mei.
Nu cunosc locul asta. Dar recunosc in totalul lui, elemente pe care le stiu din alte parti: piatra de rau din Franta, culoarea ierbii si a cerului de la Poiana Izvoarelor.
Dar totalul este de sine-statator.

Azi-noapte am visat ca vizitam temple chinezesti, desi eu stiam ca eram in Franta. Eram departe de casa si apoi dintr-o data m-am pomenit de drumul serpuitor care ducea la casuta din povesti.
Nu eram singura si eram fericita. Simteam aerul atat de curat si cerul ala...
Apoi, ne aflam la baza dealului, langa zidul acela de piatra si ne-am pomenit in mijlocul iernii cu o avalansa.
Era superb valul alb de zapada, inaintand prin iarba verde-galben sub cerul albastru.
Ne-am adapostit la baza zidului, simteam cum se pravaleste zapada pe noi si imi era teama sa nu ma acopere de tot.
Nu a facut decat sa ma racoreasca si sa astept cu nerabdare urmatoarea avalansa.

E doar vis. Dar vreau sa cred ca dealul din visul meu exista si ca, tot cureierand, il voi descoperi. 

sâmbătă, 13 februarie 2010

Road to Mandalay



Soare, soare, soare!

joi, 11 februarie 2010

Prin ploaie


Pentru ca oricine isi doreste o "imbratisare" atunci cand "ploua".

De la aceeasi Eungyung.

Bucurestiul si baltoaca

Azi dimineata, inotand pe strazi, m-am intersectat ca de obicei cu pustii care mergeau la liceu.
Doua fete, una incaltata cu cizme, cealalta cu adidasi, mergeau si ele.
Cea cu cizme zice: "Sa moara familia mea de n-am luat apa".
Cea cu adidasi: "Familia mea a murit demult".

Eu, din fericire, n-am luat apa. Cizmele mele, supranumite "Cauciucuri de iarna", au dovedit ca nu au fisuri.

Mai tineti minte gumarii? Cand eram mica, eram fortata sa-i incalt... Ii uram.
Azi, in Bucuresti, sunt bineveniti. 


miercuri, 10 februarie 2010

Doar miercuri

Azi am avut o zi normala, dar spre final... in fine... poate ca ar trebui sa accept ca uneori chiar nu (voiam sa zic "poti", dar o sa folosesc, asa cum trebuie, pers 1 sg), chiar nu pot sa schimb oamenii, sa ii fac sa fie mai buni, sa le pese.
Poate cand o sa pot sa accept 100% ca, desi vreau bine, iese rau si ca nu e vina mea, atunci o sa imi fie mai bine.
Dar deocamdata, nu e asa.
Asa ca am plecat de acasa la sala, intoarsa, si am sperat din tot sufletul sa nu fie acolo niciunul din amicii mei de fiare. Nu a fost nimeni cunoscut.
Am putut sa ma urc pe bicicleta si timp de 40 de minute sa pedalez ca si cum as fi intr-o carapace, intr-un loc unde sunt doar eu, fara el, fara celalalt, fara tine si chiar fara mine. Doar muzica, incordare, muschi si efort.
A mers.
La minutul 10 am inceput sa ma uit in jur, la minutul 20 am remarcat ca pe HBO vor difuza Walkiria si Amurg, iar la 30 am decis sa mai pedalez pana la 40 ca sa finalizez in acelasi timp cu albumul pe care il ascultam la urechelnita.
Am plecat triumfatoare.
Si mi-am amintit si o melodie pe care nu am mai ascultat-o de vreo 4 ani.
E aici, jos.


marți, 9 februarie 2010

Visand la soare





















Desenata de prietena mea din Coreea.

luni, 8 februarie 2010

Frig mov


Este atat de frig la birou, incat stau imbracata cu 2 pulovere, un poncho, un fular si ma gandesc sa imi pun si manusile.
Mentionez ca toate sunt mov-violet.
Purtand o asa culoare plina de intelesuri, sigur voi primi o marire de salariu! 

Mai jos se afla o fotografie cu biroul meu.


136

Azi am asteptat doar 5 minute in statie la 136!!! 
Nu-mi vine sa cred!!! :)

duminică, 7 februarie 2010

Unplugged

Ca de fiecare data cand am vazut unplugged-ul Nirvana, ma cuprinde aceeasi senzatie trista de "prea devreme".
Si la fel se intampla si cu Alice in Chains.

Sambata si duminica

Am avut un week-end frumos... si inca nu s-a incheiat.
Sambata am fost gospodina si am gatit pentru prima data ciorbita a la grec si iahnie. Seara m-a vizitat iubitul si am fost inconjurata de o senzatie foarte placuta de confort. Seara m-am delectat cu Matrix, prima parte. Surprinzator, mi-a placut sa il revad.
Azi, am mers in Auchan ca sa caut o carte, pe care nu am gasit-o. Se pare ca a disparut din toate librariile din Bucuresti. E vorba de Oscar si tanti Roz.  Nici macar la Humanitas nu se mai gaseste :((
Am mers pe jos, prin muntii de zapada de afara, vreo 5 km. Am baut cafea, ne-am plimbat si m-am simtit calda si copil.
Acasa, binevoitorul Twigg mi-a trimis concertul pe care Metallica l-a avut la Nimes (nu la Roma) anul trecut, pe vechiul amfitetru de acolo (nu pe Colosseum). Suflet si piele zbarlita! Numai de-ar reveni in Romania!
Mi-a trimis si Faith no More, un concert din turneul Reunited, acelasi pe care l-am vazut si noi la Sala Polivalenta. Asta nu m-a mai impresionat, pentru il vazusem deja de vreo 10 ori pe youtube. Dar e bine de avut!
Inca 1h si 10 min si imi incepe filmul pe Acasa. Da! Filmul meu! Am vrut sa il vad aseara, caci il am pe PC, dar am zis lasa, si azi am aflat ca il difuzeaza la tv. Se cheama Ever After.
Imi place mai mult sa vad filme la tv, decat la PC.
Ma gandesc cu groaza la cum voi ajunge maine la serviciu. Cred ca de la Pacii o sa fiu nevoita sa merg pe jos, fiindca 136 nu vine cum trebuie nici cand e soare, daramite acum... Sunt vreo 4 statii de masina. Si am si o intalnire oarecum pretentioasa, cred ca ar fi de dorit sa fiu prezentabila... hmm.
Acum ascult Nirvana Unplugged in New York, pe youtube.



Anomalii - Joey Goebel


Anomalii este o carte ciudata, despre oameni "ciudati" care nu vor sa se supuna tiperelor societatii.
Joey Goebel, autor si al cartii "Torturati-l pe artist", a adunat povestile a 5 indivizi uniti de pasiunea pentru rock si de viziunea asupra lumii. 

Aurora are 18 ani, este fiica unui preot, a fost satanista, punea in scena ca stripteuza Infernul lui Dante si propovaduia prin dansul ei ne-depersonalizarea. Inceputul cartii o surprinde in alta ipostaza de rebeliune: in scaunul cu rotile pentru a scapa de permanentele avansuri ale masculilor.
Opal este o batrana de 80 ani, rockerita to the bone, nimfomana. Ea este babysitterul lui Ember, o fetita de 8 ani, care uraste pe toata lumea mai putin pe prietenii ei, viseaza razbunari sangeroase si apocalipse intunecate.
Ray este un irakian care a venit in America pentru a-l gasi si pentru a-si cere scuze unui soldat american pe care l-a ranit in Razboiul din Golf. Intre timp se indragosteste de America.
Luster este filozoful povestii. Provine din ghettou, fratii lui, toti pe nume Jerome, sunt traficanti de droguri, iar el viseaza sa devina rock star. Filosofia lui este bazata pe ideea ca lumea este formata din "umanoizi" care urmeaza vesnic acelasi traseu, care gandesc la fel, in rutina, in mediocritate.
Aceste 5 personaje reprezinta 5 variante de a gandi liber, de a nu fi "la fel". Toti 5 viseaza sa schimbe lumea cu muzica lor si sa aiba alta soarta decat asteapta cei din jur de la ei. 

Ramane de vazut daca autorul le va permite acest lucru.
Oare va fi Ray ceva mai mult decat un arab? Opal ceva mai mult decat o bunica? Ember ceva mai mult decat un copil? Aurora decat o virgina? Iar Luster ceva mai mult decat un delincvent?


sâmbătă, 6 februarie 2010

Dorul calator

Printre Trooper, Iris, Cranberries, Metallica, Manu Chao, iata ce surpriza placuta mi-a adus shuffling-ul de la Winamp:


Eurodata memories! :)

joi, 4 februarie 2010

Leapsa - Phenomenal Woman


Am luat leapsa de la Erys, care a luat de la Elza, care a luat de la ... . 

Reguli 
De postat:
 - o poezie dedicată femeilor din blogosferă
 - o fotografie cu voi (sau părţi din voi) unde sunteţi fenomenale.

Grele amandoua. 
1. Am oscilat intre Marin Sorescu si Ana Blandiana.
L-am ales pe primul, pentru ca poezia de mai jos ma amuza de fiecare data si oarecum in jurul lui Adam se invartesc o mare parte din insemnarile noastre. 

Adam

Cu toate ca se afla in rai,

Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism.

2. Cat despre punctul 2?! 
O sa postez o poza fenomenala in care sunt eu, pur si simplu, dintr-un loc fenomenal, unde m-am simtit fenomenal. 


Pentru ca tot e transmisibila, dau si eu mai departe lui Alex, Flory, BlackCat, BadPisy, Selene, Delly si bineinteles Aloe!

miercuri, 3 februarie 2010

Canonizarea lui Eminescu


Liga Scriitorilor din România a cerut canonizarea lui Eminescu, drept sfant in calendarul ortodox.
Aberant!
Cred ca sa rasuceste in mormant. 
Pentru detalii despre motive, click!

marți, 2 februarie 2010

Cat mai tine iarna?


Punxsutawney Phil, cartita si-a vazut umbra! Inseamna ca ne asteapta inca 6 saptamani de iarna. 

Aici

Ursul nostru ce o zice? Aici

Pentru ca avem si noi: 

Ziua Ursului este o sărbătoare populară cu dată fixă (2 februarie), care deschide anul nou viticol şi pomicol şi este dedicată celui mai puternic animal al ţinuturilor carpatice - ursul. Conform tradiţiei, ursul iese în această zi din bârlog să-şi privească umbra în zăpadă. Dacă este frig sau ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu şi bea o gură de apă şi îşi vede de treburi prin pădure. Dacă timpul este frumos, cu soare, şi îşi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile. În această zi, ursului nu i se spune pe nume (dovadă a caracterului său divin), iar prin locurile lui obişnuite de trecere i se lasă, de obicei, o pulpă de viţel. Dacă totuşi trebuie să i se pronunţe numele, i se zice, cu respect, "Moş Martin" sau "'ăl Bătrân". 

 Latest news! 

Martinica si-a vazut umbra, s-a intors in barlog si ne lasa cu iarna pe cap :)

luni, 1 februarie 2010

Omy, omul de zapada

Duminica am avut activitate de week-end si de iarna! 
 
 
 


Gata, iarna! Ai acum om de zapada, pot sa pleci! :)