joi, 22 noiembrie 2012

Conservare

Am inceput sa recitesc "Strada Le Havre". Cred ca au trecut mai bine de 4 ani de la prima citire si imi amintesc ca a avut un puternic impact.
Cartea este o poveste de dragoste optimista, cu final frumos, numai ca de dimineata m-am cramponat de un pasaj in care era descrisa viata gri si singuratica a unui personaj.

Evit sa mai ascult cantece triste, sa vad filme sau sa citesc lucruri triste.
Aseara, ascultam "She wolf" al lui Guetta (nu, nu am cazut in cap.. doar ca melodia e chiar super) si auzind pasajul:
"But I can't compete with a she wolf who has brought me to my knees
What do you see in those yellow eyes
Cause i'm falling to pieces"

nu am mai putut sa ascult si am oprit.

Imi conserv starea de bine, pentru prima data in viata chiar ma feresc de intuneric. Nici Placebo nu am mai putut sa ascult, tocmai pentru ca ei canta despre lucruri care se pierd, despre neacceptare, dependenta, durere.
Or, eu nu le mai vreau.

Vreau ca echilibrul aceasta pe care il simt, veritabil sau nu, sa ramana echilibru. 

Chiar si la nivel subconstient, nu pot accepta ca ceva sa il perturbe.

Asa ca inchei cu ultimul cantec Pink, care .. e .. optimist. :)