Recitesc "Povestasul" lui Mario Vargas Llosa.
Una din cartile vietii mele.
In "Povestasul" realul se intercaleaza cu magicul, iar profanul cu sacrul, totul prin intermediul povestii: firul narativ in sine, povestea unui popor pe cale de disparitie, a unui om care decide sa isi schimbe viata si povestile magice care populeaza universul unui trib.
In aceasta carte, povestea constituie acel lucru care face ca un popor dispersat sa fie totusi un popor, iar universul sa ramana in miscare.
Povestasul este acel individ care aduna pe drumul sau povestile semenilor si le da mai departe, aprinzand imaginarul.
Tare imi place ideea povestii care face lumea sa se roteasca.
Ce am fi noi fara povesti si cat de pustie ne-ar fi viata.
Fiecare popor isi are povestasii sai: trubaduri, barzi, menestreli, pana si noi ne asezam in cerc si povesteam la Sezatoare; caci povestirea este singura modalitate prin care esenta unui popor se poate transmite.
Pana cand nu am recitit "Povestasul" nu mi-am dat seama ca si eu am intalnit un astfel de om, care a calatorit prin lume pentru a aduna povesti.
Una din cartile vietii mele.
In "Povestasul" realul se intercaleaza cu magicul, iar profanul cu sacrul, totul prin intermediul povestii: firul narativ in sine, povestea unui popor pe cale de disparitie, a unui om care decide sa isi schimbe viata si povestile magice care populeaza universul unui trib.
In aceasta carte, povestea constituie acel lucru care face ca un popor dispersat sa fie totusi un popor, iar universul sa ramana in miscare.
Povestasul este acel individ care aduna pe drumul sau povestile semenilor si le da mai departe, aprinzand imaginarul.
Tare imi place ideea povestii care face lumea sa se roteasca.
Ce am fi noi fara povesti si cat de pustie ne-ar fi viata.
Fiecare popor isi are povestasii sai: trubaduri, barzi, menestreli, pana si noi ne asezam in cerc si povesteam la Sezatoare; caci povestirea este singura modalitate prin care esenta unui popor se poate transmite.
Pana cand nu am recitit "Povestasul" nu mi-am dat seama ca si eu am intalnit un astfel de om, care a calatorit prin lume pentru a aduna povesti.
Intr-o noapte tarzie, in muntii Frantei, cand ne-am strans din toate satele, intr-un vechi hambar si am ascultat fascinati, povesti.
Nu am stiut de unde venea bucuria pe care o simteam ascultandu-l pe povestitor, de ce aveam impresia ca stiu fiecare poveste desi era prima data cand o ascultam.
Acum stiu ca simteam toate astea pentru ca mecanismul primordial se punea in miscare, iar prin poveste ma reintegram intr-un univers.
A fost unul din cele mai puternice momente cand am simtit sacrul.
