Ne cramponam atat de mult de lucrurile din jurul nostru, de toate aceste mici situatii si ceea ce numim realitatea noastra. Iubim, ne stresam, tragem de noi, muncim ca nebunii, ne agatam de achizitii, visam la ziua de maine, avem sperante, dezamagiri, idealuri, suntem atat de prinsi de ceea ce este viata noastra incat nu suntem constienti ca exista un lucru care transcende: frica de a nu muri.
Toti o avem si toti o constientizam cand mai pleaca cineva din jurul nostru, cand mai auzim o stire, dar cu adevarat o simtim doar atunci cand suntem direct amenintati, cand sanatatea noastra este in joc sau cand scapam ca prin urechile acului dintr-un accident, spre exemplu.
Se declanseaza o reactie unica in noi si totul incepe sa se rezume la "nu vreau decat sa traiesc". Intr-o clipita totul se rezuma numai la atat, la "vreau sa traiesc".
