Spre sfarsitul unei zile simt nevoia sa spun "stop" si sa ma detasez. Sa
fac un pas in lateral si sa ajung pe malul marii sau in varful unui deal
si doar sa privesc.
Sa respir, sa privesc si sa aud linistea. Pentru o
vreme timpul sa se masoare in batai de inima, nu in batai de ceas.
Asta
imi aminteste de reclamele la Kent...cineva arunca pachetul, tu il
prindeai si puteai ajunge in lumea de vis... Peronul 3/4 din Harry
Potter...
Ma trezesc la 6:30. Am 30 de minute sa fac dus, sa ma imbrac si sa ma machiez. Inca 15 minute sa mananc si sa hranesc pisicile, apoi inca 10 minute sa ud florile si sa plec. Urmeaza 20-30 de minute cu metroul. Cronometrul paleste in fata lui 136 si se da peste cap. Ajung la birou la timp pentru a-mi citi mailurile pana vin colegii si pentru o cafea intr-o companie placuta.
Tras tare pana la pranz. La
pranz putina deconectare si din nou tras tare pana la final de program,
care uneori se prelungeste mai mult decat vreau.
Drumul spre casa e oaza mea de libertate si de regasire si reuseste sa ma binedispuna.
Acasa incepe partea a 2-a: gospodarire + renovare apartament. Adorm de cele mai multe ori pe la 12, imediat ce ma pun in pat, cu bec aprins, calculator mergand...lucruri care imi perturbau clar somnul inainte. Si am aflat ca daca nu setez alarma imediat ce ma bag in pat e posibil sa nu o mai setez deloc.
Iar a doua zi de la capat.
Desi e rutina, paradoxal, fiecare zi e altfel si imi aduce noutati. Senzatiile si emotiile ce ma incearca sunt intense. Poate mult mai intense decat tot ce am simtit pana acum. Incerc sa invat in fiecare zi si sa fiu prezenta la tot ce mi se intampla. Doar ca timpul trece atat de repede, totul pare a fi la foc automat, incat uneori nu am ragaz sa vad cum se sedimenteaza totul.
Ca intr-o clepsidra in care nisipul fuge la goana, nici nu poti sa ii observi curgerea, fata de una care curge lin in care poti admira compozitia firicelelor de nisip.
Daca as fugi in lume, intr-un sat de munte, departe de lumea dezlantuita, oare ritmul s-ar incetini?
Sa ma trezesc dimineata devreme, sa beau cafeaua odata cu rasaritul soarelui, admirand bruma pe plante. Sa am o mica afacere, iar apoi sa am grija de casuta si de tufanelele galbene ce coloreaza curtea potrivindu-se cu peisajul de toamna si cu muntii ce ne inconjoara.
Tu sa vii acasa mirosind a toamna
si stralucind, sa te astept in prag, sa te sarut de bun venit si sa te
intampin cu masa, iar in casa noastra sa miroasa a prajitura de fructe calda.
Sa ne iubim ca nebunii in fiecare seara si sa adormim impreuna.
Oare asa timpul ar curge altfel?
