Mereu cand voi simti ca e prea greu, sa imi aduc aminte de domnul care avea un picior mai scurt decat celalalt cu aprox. 10 cm.
Il vedeam seara iesind de la metrou, cu o geanta pe umar si ducandu-se spre casa. Ca sa poata merge, purta un pantof cu talpa ortopedica de 10 cm, dar chiar si asa, mergea foarte greu: cand eu faceam 3-4 pasi, el abia facea 1 pas. Il vedeam ca mergand in reluare, mergand astfel printre zeci de oameni care se grabeau spre case.
Si cu toate acestea, isi parcurgea zilnic drumul, in ritmul lui lent, un serviciu, o cumparatura..
Asa ca atunci cand simt ca e prea greu, sa imi amintesc ca sunt ca un fulg, fata de plumbul din picioarele altora.
