M-ai transformat intr-un copil speriat. Mi-e frica si de umbra mea. Mi-e teama ca azi ar putea fi ultima zi. 

Si atunci ce fac?? Ma grabesc sa traiesc, sa simt, dar cu pielea zbarlita pe mine ca maine as putea pierde tot ce iubesc azi. 

M-am saturat de pierderi si de despartiri.

Lumea asta pare a fi facuta din renuntari... 

Nu sunt un iepure speriat fara motiv... doar ca stiu cat de efemeri suntem. 

Solutia ar fi detasarea, filosofia budista, renuntarea la dorinta. Dar asta ar insemna sa nu mai iubim.

Si ar fi un non-sens sa traim fara sa iubim.