vineri, 27 decembrie 2013

Tot nu pot



M-am uitat azi la pozele de cand  ne-am mutat si te-am regasit si pe tine acolo. 

Eu tot nu pot sa realizez pe deplin ca minunea asta care ai fost tu nu mai exista. Mi se pare ireal si parca tot as zice ca o sa ma trezesc si a fost un vis urat, ca o sa imi raspunzi la telefon si o sa ne plimbam in IOR si o sa vorbim despre vrute si nevrute, ca o sa vii sa impodobim bradul, ca o sa imi mai canti la chitara, ca o sa iti mai vad ochii privindu-ma si altfel decat din poza cu tine de care nu ma pot desparti. 

Ai fost si esti un suflet minunat. Nu o spun pentru ca esti fratele meu, ci pentru ca de-a lungul timpului am putut sa vad. 

Am invatat atatea de la tine. Tu ai avut mereu aceea lejeritate de a vorbi si de a interactiona sincer cu oamenii, care mie inca imi lipseste.
De la tine am aflat de Jager si acum mereu asociez aceasta bautura cu tine. Am o sticla in frigider si mereu cand beau mai pun si la muscata putin, asa cum faceau bunicii nostri..ca sa poti sa bei si tu. Cate superstitii…nu as fi zis ca voi crede vreodata in ele…dar ma agat de orice. 

Stii ca in seara de Ajun am reusit sa ii adun pe toti la noi acasa ? Matusa si Unchiu’, tata…au venit si am impodobit bradul impreuna. Cu un an inainte ai fost aici si m-ai invatat sa fac poze cu timp indelungat de expunere. Si tot nu pot sa cred ca nu mai esti. 

Sunt un om al carui suflet sangereaza de dor si de durerea lipsei tale. Nu, nu pot sa zic ca esti plecat intr-o calatorie..nu pot pt ca stiu realitatea. Tot ceea ce sper este ca la un moment dat ne vom intalni si vom sta si vom povesti tot.. Si iti voi povesti despre cum este sa ai un copil, despre cum este sa imbatranesti..despre toate lucrurile pe care tu nu ai apucat sa le mai traiesti. 

Am implinit 28 de ani. E primul an in care nu ma gandesc ca am mai imbatranit 1 an, ci multumesc ca am mai trait 1 an. Asa cum sunt, cu bune cu rele, am mai trait 1 an si ma rog sa traiesc suficient de mult si de bine ca sa am sa iti povestesc lucruri frumoase. Sa fii mandru de mine, de acolo de unde esti..poate ma privesti. 

Nu stiu cum m-ai perceput pe mine, daca am fost sora pe care ti-ai dorit-o sau sora de care aveai nevoie, daca am putut sa iti fiu macar putin mama care ne lipsea, daca ti-am fost prieten. Dar, spre exemplu, stiu ca de fiecare data cand m-ai vazut fumand..asa de pofta cum ziceam eu..te uitai la mine ca si cum te-as dezamagi, ca si cum eu as fi mai buna de atat. 

Mai stiu apoi vreo 2 dati cand am mers doar noi 2 la tara, de magia sinelor de tren pe care am stat impreuna. Mai stiu ziua aia din martie cand am stat in leagan la matusa si am povestit si mi-ai daruit o zambila in ghiveci…acelasi verde. 

A mai fost o iarna veche..nu mai stiu… cred ca iarna lui 1999? eram mici. Am mers sa ne plimbam pe la piata la Salajan, sa cautam casete cu muzica…se auzeau cantecele la moda atunci..3 sud est… :) si am mers doar noi 2 si ne-am uitat la jucarii, la fulgii de nea care veneau de sus asa de frumos.. A fost minunat. 

La tine in camera am gasit o jucarie de plus, ET de plus, pe care l-ai primit cadou de la colegii tai de serviciu cu mult timp in urma. Desi l-am lasat in sanctuarul care a devenit camera ta, tata mi l-a adus in seara de Ajun fara sa mai intrebe nimic. Ai avut grija sa imi faci un cadou..acum sta frumos in casa noastra si cand il ating ma gandesc ca l-ai atins si tu.