Azi-noapte te-am visat din nou, dupa ceva timp.
Eram in casa la noi, tu murisesi si ne-ai aparut sub forma de fantoma. Erai translucid si, daca imi amintesc bine, mi-ai aparut asa cum erai cand erai mai mic.
Erai o fantoma si nu aveam cum sa te ating, totusi eu am intins mana catre tine si, surpriza, am reusit sa te prind de mana. Mai intai usor ghicita forma palmei tale, apoi tot mai concreta. Ti-am sarutat-o si unghiile late. Te-am luat in brate si printre lacrimi le ziceam celor din jur, ca, uite, pot sa te ating.
Iti simteam pana si mirosul pielii, ti-am pupat fata si era o bucurie teribila ca pot sa te ating din nou ca pe un om viu.
Atat imi amintesc. Sper sa fii bine acolo unde esti. Sper sa fii atat de fericit! Vine 1 Mai, sper sa ai in Raiul tau putina mare, caci niciodata nu ai lipsit de pe tarmul ei de 1 Mai.
