Bai, mi-e dor de tine.
Poti sa ma auzi de acolo de unde esti? Mai treci din cand in cand pe la noi, ca sa te asiguri ca ne e bine? Oare acelea sunt momentele cand ma gandesc intens la tine si am impresia ca iti simt parfumul in jurul meu? Stii, si acum cand scriu, am impresia ca esti langa mine.. iti simt prezenta. Simt acea caldura, acea senzatie pe care o simteam cand eram pe langa tine.
A fost o seara superba de vara cand am stat pe terasa blocului si am baut bere ascultand muzica de la boxele pe care le adusesei acolo sus. Aveam rochia mea lunga portocalie care parea si mai portocalie in lumina apusului. Imi doresc atat de mult sa am macar o fotografie in acea seara. Nu am nimic decat amintirea. Cateva imagini care mi s-au dus din retina in minte si acolo raman.
Mi-e dor!
Ti-a murit unul dintre prieteni.
Cata risipa de viata, sufletul meu!
Lipsa ta se adanceste cu timpul. Nu mai doare ca inainte, insa dorul devine tot mai mare. Mi se pare groaznic ca anii vor trece, ca voi imbatrani, ca tu vei fi doar o amintire, ca nu imi fi alaturi.
Mi-e dor de fiecare clipa de cand ai venit pe lume si pana in dimineata aia cand ti-am scris "Ai grija de tine" si nu am continuat cu "Te iubesc"-ul pe care voiam sa il scriu pentru ca eram suparata pe tine.
Suflete, sa ma astepti si sa ne regasim dupa ce voi fi trecut si eu prin viata. Promite-mi ca ma astepti cu zambetul tau cald, cu ochii aceia ca ai mamei. Promite-mi ca atunci voi putea sa te imbratisez din nou. Promite-mi ca o vom relua de unde am lasat-o.
Scriu degeaba. Tu ramai plecat, eu raman aici. Prefer sa imi inchipui ca esti pe langa mine si ca daca iti imbratisez hainele cu care ai fost imbracat in ziua aia, te imbratisez pe tine si ca imi simti sufletul.
Atata risipa de viata, suflete! Atata iubire ramasa in suflet.
