vineri, 1 octombrie 2010

O pisica

Raze iubeste pisicile.
Ieri cand a plecat de job a vazut in bratele unei doamne o pisica asa de frumoasa. S-a tot uitat, si-a amintit de Tian si i s-a facut dor de ghem de blana.
Sfasiata de conflictul interior de a-l aduce in noua casa pe Tian cel obisnuit cu spatiul lui de mai bine de 6 ani, Raze a pasit mai departe.

Seara, intorcandu-se acasa cu sufletul pereche, a auzit niste scancete intr-o scara de bloc. Curiozitatea ei pisiceasca a facut-o sa descopere un motan de 2-3 luni care plangea. Pentru el a fost dragoste la prima vedere: tors, brate, urcat pe umeri, mieunat de incantare.
Sufletul pereche zice: "vrei sa il luam?".
Raze se indoieste, ar vrea si nu ar vrea. Nu ar vrea pentru ca sunt mai multe chestii implicate, plus ca Tian... "Dar, fie! nici aici nu pot sa il las".

Asa ca, Urechi-de-liliac a intrat cu mare fast in casa noastra de la etajul 3. Baita, igiena urechilor, uscare cu foehnul, tremurici si mult tors cand totul a fost sfarsit.
E motan. E uratel: alb cu material tarcat si cu ochi alungiti. E tupeist: azi-noapte ne-am pus ambitia - el sa se urce in pat langa noi, eu sa il dau jos. Am castigat lupta, insa razboiul...

Si, tocmai cand aveam indoieli daca sa il tinem sau nu, m-a cucerit definitiv: de dimineata s-a dus singur sa faca pipi, exact in locul destinat activitatii acesteia, fara sa ii arat unde etc.
Oricum, e un pui de pisica matur.

Sunt curioasa ce face. 8 ore pe zi va fi singur. Mi-am asigurat deja perdelele cu stelute :)

Ah, il cheama Tom.