Se fac 7 ani

Bai suflet drag, se fac 7 ani.

Ce inseamna asta? Ce ar trebui eu sa fac? la 7 ani se dezleaga sufletul de durere? se taie si ultima legatura cu lumea asta si a noastra cu a ta?

Cert este ca ma simt ca si cum ti-as zice iar adio si in acelasi timp, e foarte ciudat, simt ca e ca si cum te-as regasi.

Am inceput sa adun lucruri: o camasa, lenjerie, sosete, papuci de casa, ti-am luat pana si o paturica gri pufoasa care sa iti tina de cald cand vine iarna. Si tot imi vine sa adun ca un harciog toate lucrurile de care ai avea nevoie si sa ti le pun la colet, de parca acum sigur ti-ar ajunge.

Am incercat sa ma uit si prin hainele tale, cele care au mai ramas in sifonierul tau neatins, din camera ta neatinsa; timpul a inlemnit in loc in acea camera. Am incercat, pentru in realitate nu am putut sa ma despart de nimic. De nimic. Cand am gasit tricoul tau verde pin, decolorat de soarele din vama, am crezut ca innebunesc. Nu este firesc. Nu este firesc ce s-a intamplat si nu este firesc ca dupa atata vreme inca sa mai doara asa.

Sambata facem parastas, voi putea sa iti trimit toate aceste lucruri stranse si papica. Pentru ca sunt limitari impuse din cauza pandemiei, ne vom rezuma la biserica, oricat as fi vrut sa ne strangem toti ai nostri, sa bem o bere si sa te cinstim.

Azi mi-a zis verisorul meu (al nostru de fapt), cu care nu am mai tinut legatura, ca vrea si el sa vina. Si, m-a emotionat enorm pentru ca vine pentru tine, pentru noi, pentru sangele asta din vine care ne uneste. Si stiu ca nu ma voi putea abtine, pentru ca s-au adunat prea multe in sufletul asta al meu, prea multa insingurare.
Vine pentru ca ai fost iubit. Si pentru ca sunt atat de multi oameni care te-au iubit si te-au apreciat. Iar acest lucru ma emotioneaza cumplit pentru ca imi arata ca ai lasat bucurie pe unde ai calcat, ca sufletul tau drag a adus lumina acestor oameni care inca te cauta, chiar si dupa aceasta vreme. Asta ma face sa fiu mai putin singura, caci iubirea si dorul de tine sunt impartasite.