luni, 10 februarie 2020

Tu

Aveai parul facut in tepi. Hanoracul tau rosu flausat venea peste o bluza de trening gri si pantaloni largi.
Aveai trupul subtire, de baietandru si erai mai scund decat mine. Te-am simtit lipindu-te de mine si cum mi-am pus barbia in găoacea gatului tau si carnea ta era mladie si tanara si atat de cunoscuta.

Eram in vis si te-am vazut venind. In vis mintea mea de om treaz a constientizat ca e doar vis si am gandit ca trebuie sa profit de vis ca sa te imbratisez.
Caci zile intregi din ultimii 6 ani, 4 luni si 17 zile m-am rugat si am visat si am urlat macar pentru atat. Pentru a te mai putea simti macar o data. Macar o data sa iti vorbesc, sa te ating, sa iti aud vocea, sa iti pot spune ca te iubesc si sa ma auzi.
In vis nu ti-am zis nimic din toate astea, ci doar m-am repezit ca un om tare insetat spre cel mai ademenitor izvor, m-am repezit spre tine si te-am imbratisat. Si erai tu. In găoacea gatului tau cum stateam, imi imbratisam fratele ce a ramas mereu tanar si eram fericita. Pentru prima data de cand ai plecat, am fost fericita cu gandul la tine. Si acum simt la fel... ca am primit un dar nepretuit aseara. E prima data cand te visez si nu plang de durere. Am plans de fericire.


joi, 19 decembrie 2019

Ziua mea

E ziua mea.
A nu stiu cata oara cand implinesc nu stiu cati ani, cum imi place sa glumesc.

S-au asternut anii acestia pe care ii am... in minte, in suflet, pe chip.. dar... asa sunt victoriile. Dupa lupta nu esti ca nou, parfumat si imbaiat, iti ai pielea zdrelita si tabacita, hainele rupte si murdarite, insa in suflet porti taina cea mare a reusitei. In cazul meu, reusita ca am mai castigat un an. Ca puteam sa nu mai fiu, dar sunt. Ca si altii ar fi vrut sa fie, dar nu mai sunt.

Zilele astea imi amintesc de tot ce am avut si nu mai am. De oameni pe care ii vreau alaturi si nu ii mai am si doare. Doare si doare si doare.
Apoi imi amintesc ca daca am ramas trebuie sa am un rost. Trebuie sa fi ramas ca sa schimb lumea cum visam cand eram mica. Chiar si o lume mai mica schimbata este tot o lume.

joi, 30 mai 2019

Traim din aproape in aproape.
Momentul este tot.
O sclipire, un rasarit,
Roua pe un fir de iarba,
Curcubeul ce porneste din capul pieptului. 

Acum este.
Azi poate fi.
Maine cine poate stii?

Acum inseamna viata ce o traiesc,
Bataia din aripi a unui fluture.
Ziua libelulei,
Acasa cu pereti din carne
Si ferestre facute din suflet,
O rugaciune.

vineri, 26 octombrie 2018

Iar

Pagina aceasta ar trebui sa se cheme "un blog despre moarte".
Viata mea este atat de imbibata de moarte!

Cand zic ca in sfarsit lumina intra, umbra asta neagra intra iar in sufletul meu.
Azi-noapte a murit un om in bratele mele. Este prima data cand asist la moartea cuiva.

Atata se vorbeste despre asta, dar nu a fost nimic spectaculos, nimic ezoteric, nimic. Doar durere, teama si efectiv senzatia unei carapace parasite.

Nu cer asta. Nu cer sa se moara in jurul meu. Urasc hainele astea negre. Urasc teama. Urasc teama de a mai iubi, de a ma mai atasa.

Am realizat ca durerea din pierderea lui Dan a fost atat de infinita si de groaznica si din cauza socului.
Sa te desparti pentru totdeauna de cel iubit tie si sa nu poti sa ii zici la revedere, te iubesc. Sa ramana tacerea asta. Vorbele, urletele ce ies din gat dar ce nu sunt auzite si ce nu primesc raspuns.

Tot gandesc de dimineata incoace ca "e mai multa moarte decat viata". Insa este atat de fals. Cata viata este atata moarte este si nimic in plus sau in minus.
Trist este ca tot ce traieste moare. Singura certitudine.
Ne nastem ca sa murim. Iar ce este intre se cheama viata. Sa traim si sa fim liberi. Efemeri. Fulg. Sakura.

Imi e teama. Nu ca va veni si randul meu, ci ca iar si iar si iar si iar voi trece prin durere. Iar si iar si iar sa ma despart fara sa zic "pa". Singuratate, dor. Efemeri. 

marți, 25 septembrie 2018

Cinci

Sunt 5 ani si parca a fost ieri.
Lucrurile s-au schimbat si nu s-au schimbat de atunci.

As vrea sa fi fost altfel.
As vrea atat de mult ca inca sa mai fii.

Sa stii ca te iubesc. Si ca imi e dor de tine infinit de mult.
Lipsa ta imi face rau, un rau cumplit si teribil care s-a infiltrat in toata fiinta mea.

Azi e soare dar e frig, iar cerul este de o frumuste dureroasa: albastru cristalin cu nori de toate formele si culorile.

Imi imaginez ca esti pe o pajiste verde, aproape de apusul soarelui, verdele se imbina cu lumina calda a apusului. Miroase a iarba verde si a libertate.
Un pic mai incolo e o casuta mica, din piatra si cu flori rosii la ferestre, cu un gard jos de lemn mai mult ca sa fie decat ca sa ingradeasca.
In spatele casei e muntele, se vad stancile inalte si plesuve.
Si acolo sunteti voi. Tu esti mic si mare in acelasi timp, iar mama e tanara si fericita. Poata o rochie pana la genunchi cu maneca scurta si ii sta foarte bine pe corpul ei.
E fericita, tu esti fericit.
Ma invitati inauntru ca sa ma odihnesc si sa imi arati toate frumusetile locului si camera mea din acea casuta.
Dar eu spun sa mai stam pe pajiste, evit sa intru in casuta voastra.

Stiu ca acolo te voi regasi, pe acea pajiste impreuna cu mami. Asteapta-ma.
Dar pana atunci, nu uita ca te iubesc si ca imi e un dor cumplit de tine.