Mai intai la vii

Am mers sa aprind lumanari la biserica din parc, am cerut doua: una pentru vii si una pentru morti. 

M-am oprit la morti sa aprind mai intai pentru ei, ca omagiu, dar o doamna m-a indemnat: "mai intai se aprinde la vii". 

I-am multumit si mi-am amintit ca inainte de toate trebuie SA TRAIM.

Viata pe un peron - Octavian Paler

Am citit o carte de care m-am ferit: "Viata pe un peron" a lui Octavian Paler.
Citind, am tot sperat ca "viata" nu se va opri la "peron" si ca personajul, acest eu al meu si al tau, va reusi sa paraseasca "gara" spre a cauta lumea. Nu a astepta un tren care nu mai vine, ci a parcurge la picior, daca trebuie.

“Apoi m-a coplesit o mare emotie, uitandu-ma cum se facea ziua. Parca vedeam totul, cum sa zic, de la o mare inaltime. Si m-am gandit cat de orbi suntem in fiecare dimineata. Se lumineaza aceasta stea pe care ne nastem si murim, iar noi nu gasim ceva mai bun de facut decat sa ne controlam, plictisiti sau grabiti, ceasul. Noaptea se retrage undeva in neant si ne regasim pe noi insine si lucrurile din jur fara sa ne miram cel putin, incat nici macar nu le mai observam. Ni se pare o datorie a pamantului sa se lumineze la ora prevazuta. Si astfel, in loc sa aiba gust cosmic, dimineata are gustul pastei de dinti.”

Plumb

Mereu cand voi simti ca e prea greu, sa imi aduc aminte de domnul care avea un picior mai scurt decat celalalt cu aprox. 10 cm.  

Il vedeam seara iesind de la metrou, cu o geanta pe umar si ducandu-se spre casa. Ca sa poata merge, purta un pantof cu talpa ortopedica de 10 cm, dar chiar si asa, mergea foarte greu: cand eu faceam 3-4 pasi, el abia facea 1 pas. Il vedeam ca mergand in reluare, mergand astfel printre zeci de oameni care se grabeau spre case.
Si cu toate acestea, isi parcurgea zilnic drumul, in ritmul lui lent, un serviciu, o cumparatura..

Asa ca atunci cand simt ca e prea greu, sa imi amintesc ca sunt ca un fulg, fata de plumbul din picioarele altora.

Martisor

Tu esti cel mai frumos Martisor.
Te port in piept in fiecare zi.