Vis

Azi e ziua lui Tati. Si cand l-am sunat de dimineata si i-am urat la multi ani mi-a zis "asta si intentionez, la cat mai multi ani alaturi de tine, Bobonutzo". Si ca si mine, stiu ca s-a gandit ca in loc de "alaturi de tine" ar fi vrut sa spuna "alaturi de voi".. Cum ne numea mama, "Soarele si Luna ei". Am inghitit amandoi in sec, am tacut amandoi pentru cateva secunde, am tras aer in piept si am continuat sa vorbim.

Iar eu, azi-noapte cum te-am visat?
De ce am visat ca erai slab si trist? Si de ce in vis ti-ai pus mainile in jurul gatului meu si ai inceput sa strangi?
Si chiar si asa, neputand respira, speriata de mainile acelea care erau intinse spre mine si ma strangeau, de privirea ta plina de rautate... nu am putut sa ma supar pe tine. Eram doar speriata si voiam sa ma eliberez. Pana la urma ti-am dat mainile la o parte, lovindu-te tare peste una din ele.
Apoi ai stat iar langa mine, vorbind. Si la un rastimp, ai luat pamant de jos si timp ce cu o mana imi tineai capul, cu cealalta ma fortai sa deschid gura si sa inghit pamantul acela.
Sa inghit eu pamantul care te-a inghitit pe tine.

De ce?

Nu am purtat doliu decat 40 de zile. Port in suflet un doliu care imi umbreste viata, nu mai vreau sa vad negru si in jurul meu. 

Apoi am inceput sa ma imbrac mai colorat decat o faceam inainte. Acolo unde am mers, mai ales cu ocazia sarbatorilor, am incercat sa fiu vesela si mi-a iesit, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, ca si cum lumea mea nu s-ar fi zdruncinat din temelii. 

M-am agatat de fiecare zi si de fiecare data cand chipul tau imi venea in minte, il alungam. Am tot intrat in camera ta, dar mereu la fel: deschid usa, trag mirosul acela al tau pe nari (il simt si acum dar nu sunt acolo), ating chiatara cat sa scoata sunete, arunc o privire la hainele pe care le aveai pe tine in ziua aceea, de care legistii te-au dezbracat in fata mea, inainte sa te bage intr-un sac...si fug. Inchid usa dupa mine si fug, inchizand si usa din mintea si sufletul meu. 

Au trecut 4 luni. Prea mult deja. Si te-am ascuns bine in mine, incat mi-e teama ca o sa te confund cu durerea care nu ma lasa sa respir.

Azi ati rabufnit impreuna. Si m-am trezit gemand si zvarcolindu-ma in pat dintr-o data. Un urlet mut. Atat imi iese din gatlej si in minte vesnicele cuvinte "de ce?". 

Chiar, de ce?

De ce tu? De ce noi? De ce absenta ta acum? De ce ochii tai verzi? De ce zambetul tau sfios? De ce vocea si pisicelile tale? De ce toate sfaturile tale? De ce unghiile tale late? De ce?

Visurile tale

Am cotrobait prin camera ta. Am gasit pozele, o carte de cockteiluri - doar era visul tau sa inventezi si sa ai barul tau in care sa incanti lumea. Visurile tale.. care s-au stins odata cu tine. Au ramas doar niste haine pe care le mai strang in brate pentru ca inca mai miros a tine.

A trecut mai bine de o luna de cand imi inabus gandurile legate de tine, evit sa mai privesc poza ta, sa mai ascult cantecele din playlistul tau... pentru ca vreau sa imi revin.. si cred ca imi revin daca uit. Dar uit?
Am inceput sa visez urat noaptea, sa te visez urat. 
Ma agat cu disperare de viata: de orice lucru care sa imi arate ca traiesc, care imi face inima sa imi bata, de lucrurile frumoase pe care le am, de orice lucru bun care sa ma ajute sa nu ma mai gandesc. Si a tinut o vreme. O vreme am alungat orice gand la tine si a tinut.. nu am mai plans, am putut sa rad, sa ma pisicesc.. sa fiu cum eram inainte.
Dar weekendul asta am ramas eu cu mine si mergand mecanic pe strazi gandul mi-a zburat la partea aceea din lume care acum e goala. Si e un gol care ma face sa vreau sa urlu numai sa dispara, sa iasa din mine odata cu vocea.

In plus, gandul la tine e insotit de teama. Mi-e frica. Mi-e frica sa nu mai pierd pe inca cineva, mi-e frica de despartire, mi-e frica sa nu ma imbolnavesc. Si nu sunt o fricoasa din fire, doar ca ceva s-a schimbat in mine si realizez ca nu mai am forta sa fac fata altor schimbari dureroase.

Viata e atat de efemera. Toate faptele tale bune la ce te-au ajutat? Ai murit singur. Universul acela al tau alcatuit din fotografii, prieteni, catei cu care te imprieteneai, iubirile tale, visurile, suferintele, muzica, amintiri din Vama, o copilarie impreuna.. toate au disparut odata cu tine. Si e trist. E atat de trist.
Nu stiu cum sa fac sa nu mai doara dorul acesta de tine.
Vreau sa uit.