Aseara a decurs ok, am adormit la tv, m-am bagat fara chef in pat si apoi spre dimineata mi-ai venit in vis.
Eram la tara. Murisei. Iti faceam funerariile, dar cumva fara sa respectam ritualul, era un soi de neimplicare generala.
Preotul venise in curte, tu erai in sicriu, dar noi nu fusesem la biserica inainte, apoi cat am lipsit eu din curte, lumea a plecat la cimitir, dar fara sa te ia cu ei sa te ingroape.
Si am venit sa ma uit la sicriu... parca vedeam cum fata ti se descompunea grabit sub ochii mei. Si dintr-o data ai deschis ochiii. M-am speriat si am fugit la matusa pentru a o chema sa ii arat. Am crezut ca mi se pare, dar de fata cu ea i-ai deschis din nou si ai deschis gura sa casti, intr-un cascat infiorator. Ne-am speriat ingrozitor de tare, apoi te-ai ridicat din cosciug cu pieptul dezgolit. Nu aratai ca o creatura infioratoare, dar erai rau. I-ai urmarit pe ei, matusa, tata, si i-ai impuscat. Am vazut cum au cazut, iar eu am inceput sa fug stiind ca urmez, dar nevenindu-mi sa cred ca mi-ai face mie rau, tocmai mie. M-ai prins pe la poarta casei, eu eram pe drum si.. am auzit zgomotul impuscaturii si fara sa simt nimic, am vazut o pata rosie pe pieptul meu. Nu m-a durut si nu m-a ucis.
Tian, motanul, era legat la o cusca de caine, arata rau si era f rau.
Iar eu tot incercam sa te exorcizez: te inchinam, cautam crengute pe jos ca sa formez din ele cruce ca sa alung raul, insa nimic nu avea efect. Oricat ziceam rugaciuni sau te inchinam pe tine, nu se schimba nimic, ramanei la fel.
Cred ca asa m-am trezit. Iar cand mi-am amintit ce am visat, a reaparut si groaza provocata de ochii tai deschizandu-se si de acel cascat infiorator.
Nu pot sa inteleg de ce te tot visez rau. De cele mai multe ori te visez ca esti rau cu mine, ca arati rau, nu iti e bine. Visele in care mi-ai aparut bine sunt atat de rare, in acele vise te imbratisam, erai tu asa cum ai fost mereu, nu o creatura care imi provoaca frica.
