Final de februarie, sunt la biroul meu din coltul cladirii. Soarele se pregateste de apus si arunca pe cladirea de vizavi nuante fade portocalii. Intalnirea acestor raze cu unghiurile cladirilor dau nastere de umbre. Pe unul din hornurile din acoperis se ridica valuri de aburi, cel mai probabil de la centrala de incalzire.
Pare o scena dintr-un film, fundalul pe care se aude vocea naratorului... "Si iata cum in aceasta zi de final de februarie, deja matura Raze imbracata cu puloverul ei cel nou de culoarea soarelui galben de vara...".
Ce face "deja matura Raze"?
Este ea mai bine? A reusit ea sa isi invinga demonii? Asa cum imbraca tot mai mult culori aprinse in detrimentul negrului.. asa si-a luminat si sufletul?
Ce faci tu, Raze?
Esti bine pana la proba contrarie, nu? Alergi si visezi case si cai verzi pe pereti?
Faci bine, Raze ca visezi.. caci de nu ar fi fost aceste visuri, erai demult apa si pamant.
Dar nu mai esti aceeasi. Astepti inca minunea, visezi inca sa salvezi lumea, inca licaresti, dar vezi ce nu reuseai sa vezi mai demult.
Ca si ochii Evei cand s-au deschis... au vazut lumea asa cum era..
Se spune ca ne schimbam, ca la fiecare 7 ani suntem practic altii, ca celulele noastre sunt total innoite.
Sunt alta de cand mi-am pierdut fratele, sunt alta de cand mi-am pierdut inocenta. Sunt cea de azi.
Ieri ma intrebam ce am invatat din toate nenorocirile care mi s-au intamplat in viata? Ce rost a avut toata durerea?
Ce bine ar fi sa stiu.. as fi un om intelept. Cred ca singura morala este aceea ca acum este momentul. Si altul poate sa nu mai fie. Atat.
Sa traim cat traim.
E usor de zis cand esti imbracat cu pulover ca soarele galben de vara. Dar cand porti haina neagra a pierderii, a regretului, a tot ce ai vrea sa mai fie si nu mai e.. nu e deloc usor de trait.
Si totusi, traim. Si cum-necum, reusim sa trecem peste. Sa tragem aerul asta in piept, sa il dam afara, el sa isi faca rostul prin organism si sa mai facem un pas in fata.
Sa reusesti sa stai cand iti vine sa fugi sau sa fugi cand iti vine sa stai sau sa stai cand iti vine sa stai si sa fugi cand iti vine sa fugi.
Acest nord din creier si sud din suflet mi-a rapus viata. M-a facut sa ma tavalesc in cele mai grele incercari.
Poate ca busola lui Raze de azi arata nordul in creier si nordul in suflet sau sudul in sufletul si sudul in creier.
Poate ca azi Raze stie ce vrea.
