Ieri am pierdut ultima persoana care imi putea dovedi ca am fost odata copil, ca am alergat pe la tara, ca am avut bunici, matusi, unchi care stiau sa imi spuna povesti, sa pregateasca cea mai buna placinta de mere si sa te pupe cu dragoste de batran.
Matusa mea de la tara a plecat ieri. Stiam ca urma sa se intample pentru ca era bolnava, dar de cand am aflat, imi persista un gol in suflet: pentru ca nu mai e. Si desi, rational, imi tot spun ca e normal, ca era batrana, ca era bolnava, ca toti murim, golul asta incredibil si nodul pe care il am in gat nu dispar.
Pentru ca acum, gandindu-ma la ea livida, imi revin alte amintiri, cu alti dragi oameni care au fost si nu mai sunt.
Mi-e greu sa accept moartea tocmai pentru ca face atat de pregnant parte din viata.
Iar maine cand sper ca voi merge la tara, desi asta ar insemna sa ma invoiesc iar (si este destul de neplacut), si voi auzi iar clopotelele batand a mort, si voi simti iar miros de lumanari si tamaie...
Azi la munca nimeni nu a observat, ca bluza mea neagra e mai neagra.
Matusa mea de la tara a plecat ieri. Stiam ca urma sa se intample pentru ca era bolnava, dar de cand am aflat, imi persista un gol in suflet: pentru ca nu mai e. Si desi, rational, imi tot spun ca e normal, ca era batrana, ca era bolnava, ca toti murim, golul asta incredibil si nodul pe care il am in gat nu dispar.
Pentru ca acum, gandindu-ma la ea livida, imi revin alte amintiri, cu alti dragi oameni care au fost si nu mai sunt.
Mi-e greu sa accept moartea tocmai pentru ca face atat de pregnant parte din viata.
Iar maine cand sper ca voi merge la tara, desi asta ar insemna sa ma invoiesc iar (si este destul de neplacut), si voi auzi iar clopotelele batand a mort, si voi simti iar miros de lumanari si tamaie...
Azi la munca nimeni nu a observat, ca bluza mea neagra e mai neagra.
imi pare rau!
RăspundețiȘtergerecu moartea nu o sa ne impacam si nu o s-o intelegem niciodata!
Imi pare rau.
RăspundețiȘtergereImi pare rau, Raze...dar moartea e ca timpul, ce-nghite nu mai da inapoi niciodata.
RăspundețiȘtergereVa multumesc amandurora!
RăspundețiȘtergereStiu ca nu da inapoi nimic din ce a luat, exact cum bocea azi in biserica o babuta, ca moartea e grea, ca nimeni din cine a plecat pe drumul ei nu s-a mai intors.
Cum sa intelegi asa ceva, ca cineva la care ai tinut e dus, fara sa se mai intoarca vreodata? Nu intelegem, dar ne resemnam si lasam timpul sa ne anestezieze.
si matusa mea e la fel. dar nu am putere sa ma gandesc la asa ceva. nu pot sa ma gandesc si nu stiu sa vorbesc, asa ca nu spun imi pare rau. desi, e curios, nu imi e frica de moartea mea. ci de a altora.
RăspundețiȘtergereWestie, si eu m-am gandit la acelasi lucru zilele astea. Poate ca explicatia e ca suntem ce suntem prin legaturile pe care le avem cu cei in jur.
RăspundețiȘtergere