In seara asta am tras o asa sperietura incat am crezut cam albit.
Vorbisem cu prietena mea reala si in acelasi timp blogosferica despre blesteme, ea - ca o baba de la ea la tara ar face, eu ca nu cred.
In drum spre casa, am tot dezbatut eu cu mine aspectele.
Am ajuns la mine la etaj, becul stins, tocmai cand ma gandeam la forte intunecate m-am impiedicat de ceva, care a miscat. Miscarea aceea m-a speriat infiorator.
Era de fapt Fetita blocului care ma place si pe care o plac. Dormea pe preșul vecinului meu...
Fetita este dependenta de adrenalina. O fi crezut ca am si eu nevoie un pic...
Caine nebun!
" Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-ştiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! şi după aia, din fandacsie cade în ipohondrie. "
RăspundețiȘtergereComedie, soro! Aşa o fi!
RăspundețiȘtergereCat de convinsa erai tu ca nu si ca nu te luara valurile..ufff
RăspundețiȘtergere