Nu pot sa ma adun si sa scriu. Pentru ca nu vreau sa definesc durerea pe care o simt in spatele sternului si nevoia mai acuta ca niciodata de a asculta muzica.
E de bine! .. sau nu... Nu stiu. Dar imi insufla un asa avant...
Am avut in ultimele zile atata energie, incat mergeam pe strazi infranandu-ma sa nu fug, pentru ca simteam ca as putea sa alerg mii de kilometri si tot nu as fi obosit, sa urc munti si sa imi umplu ochii cu soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu