miercuri, 7 aprilie 2010

Radacini

Revin la meditatiile mele despre legaturi si radacini.
Ma incanta terbil gandul ca undeva in lumea asta mare poate fi cineva care sa imi stie numele si care sa se gandeasca la mine.
Care sa spuna, pe limba gandurilor lui, ca stie ceva despre mine.
Daca as fi un pom, toti acesti oameni care ma cunosc si care se gandesc la mine, strabatand kilometri intregi, sunt radacinile mele care se intind pe sub pamantul meu si imi ofera stabilitate si seva.


9 comentarii:

  1. E un gand interesant...si cred ca posibil...

    RăspundețiȘtergere
  2. chiar faci meditatie? adica meditatie pe bune

    RăspundețiȘtergere
  3. Erys, e deja realizat.. vezi ce zice Rebelul :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Serban, nu practic adevarata meditatie.

    RăspundețiȘtergere
  5. In mod organizat nu am facut niciodata, nu pentru ca as respinge ideea, insa, acum cativa ani, ma jucam singura de-a yoga. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. superb copacul!
    poza lui si comentariile voastre despre meditatie ma fac sa ma gandesc la druizi :)

    RăspundețiȘtergere