Revin la meditatiile mele despre legaturi si radacini.
Ma incanta terbil gandul ca undeva in lumea asta mare poate fi cineva care sa imi stie numele si care sa se gandeasca la mine.
Care sa spuna, pe limba gandurilor lui, ca stie ceva despre mine.
Daca as fi un pom, toti acesti oameni care ma cunosc si care se gandesc la mine, strabatand kilometri intregi, sunt radacinile mele care se intind pe sub pamantul meu si imi ofera stabilitate si seva.
Ma incanta terbil gandul ca undeva in lumea asta mare poate fi cineva care sa imi stie numele si care sa se gandeasca la mine.
Care sa spuna, pe limba gandurilor lui, ca stie ceva despre mine.
Daca as fi un pom, toti acesti oameni care ma cunosc si care se gandesc la mine, strabatand kilometri intregi, sunt radacinile mele care se intind pe sub pamantul meu si imi ofera stabilitate si seva.
E un gand interesant...si cred ca posibil...
RăspundețiȘtergereio stiu unu, da', nu-l spun! :)
RăspundețiȘtergerechiar faci meditatie? adica meditatie pe bune
RăspundețiȘtergereErys, e deja realizat.. vezi ce zice Rebelul :)
RăspundețiȘtergereReby, :)
RăspundețiȘtergereSerban, nu practic adevarata meditatie.
RăspundețiȘtergerede ce nu?
RăspundețiȘtergereIn mod organizat nu am facut niciodata, nu pentru ca as respinge ideea, insa, acum cativa ani, ma jucam singura de-a yoga. :)
RăspundețiȘtergeresuperb copacul!
RăspundețiȘtergerepoza lui si comentariile voastre despre meditatie ma fac sa ma gandesc la druizi :)